Dictionar

aloplastică

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (germ. Alloplastik)

1. (med.) procedură chirurgicală efectuată pentru a înlocui și repara defectele din organism cu ajutorul unor materiale sintetice; aloplastie.
 

ceroplastică

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. céroplastique)

1. arta de a modela în ceară; ceroplastie.
 

odontoplastică

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Odontoplastik)

1. replantare dentară.
 

acetilceluloză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acétylcellulose)

1. ester acetic al celulozei, masă plastică, incoloră, mai puțin inflamabilă decât nitroceluloza.
 

alegorie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. allégorie, lat., gr. allegoria)

1. procedeu artistic, bazat pe metaforă, constând în exprimarea unei idei abstracte prin mijloace concrete.
2. operă plastică sau literară care folosește acest procedeu.
3. (muz.) compoziție care dă impresia că urmărește desfășurarea unei povestiri imaginare.
 

aloplastie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alloplastie)

1. operație chirurgicală de înlocuire a țesuturilor cu ajutorul unor materiale străine; aloplastică.
 

ambutisa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. emboutir)

1. a prelucra prin deformare plastică, la cald sau la rece, un semifabricat plat din metal ori alt material.
 

ambutisaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. emboutissage)

1. acțiunea de a ambutisa, de a prelucra prin deformare plastică, la cald sau la rece, o bucată de metal pentru a-i da un relief, o formă; rezultatul acestei acțiuni; ambutisare, ambutisat.
 

amprenta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. empreindre)

1. tr. a lua amprentele cuiva.
2. a imprima într-o masă plastică o parte a maxilarului în vederea confecționării unei proteze dentare.
3. intr. a marca profund.