platina

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. platiner)

1. a acoperi cu un strat subțire de platină.
2. a decolora părul de pe cap prin mijloace chimice.

platină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. platine)

1. metal prețios alb-argintiu, dur, foarte greu, ductil și inoxidabil.
2. (pl.) dispozitiv prevăzut cu contacte electrice care comandă aprinderea în motoarele cu explozie.
3. piesă plană care intră în construcția anumitor aparate.

ansă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anse, lat. ansa)

1. toartă de care se prinde un vas, un coș etc.
2. fir de platină sau de nichelină în formă de laț, care servește la recoltarea sau la însămânțarea microorganismelor.
3. formație anatomică în formă de toartă.
4. depresiune profundă a liniei malurilor mării, formând un golf larg.
5. retragere a malului unui râu datorită eroziunii.

marca

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. marquer, germ. markieren)

1. a însemna (un obiect, un animal) pentru a(-l) recunoaște; (spec.) a însemna (un obiect de aur, de platină etc.) pentru a garanta că este veritabil.
2. (fig.) a indica, a dovedi; a arăta, a proba.
3. a remarca; a sublinia.
4. a delimita un teren, o cale rutieră sau navigabilă etc.
5. (sport) a supraveghea pe unul sau pe mai mulți jucători din echipa adversă spre a-i împiedica să întreprindă acțiuni ofensive.
6. a înscrie unul sau mai multe puncte într-o competiție etc.

osmiridiu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. osmiridium)

1. aliaj de osmiu, iridiu, platină, rodiu și ruteniu, folosit la confecționarea vârfurilor penițelor de stilou.

osmiu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. osmium)

1. metal alb-argintiu, foarte dur, casabil, greu fuzibil, în natură împreună cu platina.

platina

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. platiner)

1. a acoperi cu un strat subțire de platină.
2. a decolora părul de pe cap prin mijloace chimice.

platinifer, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. platinifère)

1. care conține platină.