Dictionar

Plonjon

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. plongeon)

1. faptul de a se arunca sau a cădea în apă.

2. salt practicat în fotbal, handbal, volei de către portar pentru prinderea mingii.


Plonja

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. plonger)

1. a executa un plonjon.

2. a se scufunda.

3. (fig.) a face un salt (de sus în jos); a se abandona.