Parte de vorbire: s. Origine: (fr. plongeon)
1. faptul de a se arunca sau a cădea în apă.
2. salt practicat în fotbal, handbal, volei de către portar pentru prinderea mingii.
Parte de vorbire: vb. Origine: (fr. plonger)
1. a executa un plonjon.
2. a se scufunda.
3. (fig.) a face un salt (de sus în jos); a se abandona.