Dictionar

antrepriză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. entreprise)

1. sistem de executare a lucrărilor de construcții-montaj, în care prețurile unitare pe care beneficiarul urmează să le plătească constructorului se stabilesc prin deviz întocmit dinainte.
2. întreprindere care execută lucrări de antrepriză (1).
 

bilet

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. billet, it. biglietto)

1. scrisoare scurtă.
2. tabletă (4).
3. mic imprimat care confirmă un drept (la un spectacol, de călătorie etc.).
4. ~ de bancă = bancnotă; ~ de (sau la) ordin = titlu de credit prin care semnatarul se angajează față de beneficiar să plătească o anumită sumă de bani, la scadență; cambie.
 

cambie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. cambio)

1. titlu de credit prin care cineva se obligă să plătească sau dispune să se plătească de către o altă persoană o sumă de bani la un anumit termen; trată, bilet de ordin.
 

censuar

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. censuario)

1. (sclav) obligat doar să plătească stăpânului un cens (2).
 

colon 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. colonus)

1. (în Imperiul Roman și în evul mediu) muncitor agricol legat de pământul pe care îl lucra, obligat să plătească dijmă proprietarului și să presteze corvezi.
 

comandament

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. commandement)

1. organ de comandă (într-o mare unitate militară etc.).
2. (fig.) sentință, precept, normă, regulă.
3. (jur.) act prin care creditorul, prin mijlocirea unui agent judecătoresc, începe executarea imobiliară, somând pe debitor să plătească datoria.