Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. poète, lat., it. poeta, germ. Poet)
1. persoană care compune poezii, autor de poezii.
2. om cu fire, imaginaţie şi sensibilitate de poet.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (poet + -ard)
2. (adj.) care face poezii mediocre.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. poétastre, it. poetastro)
1. (depr.) poet mediocru, lipsit de talent; poetard.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. poétesse)
1. femeie care scrie versuri, care se dedică poeziei; poetă.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. poétique, lat. poeticus, it. poetico, gr. poietikos)
2. (fig.) demn a inspira un poet; (p. ext.) încântător, expresiv, plastic, sensibil, liric.
3. s. n. categorie estetică desemnând genul poetic.
4. s. f. ramură a teoriei literaturii care tratează despre creația poetică.
5. tratat despre creația poetică.
6. sistem de principii poetice caracteristice unei epoci sau unui curent literar; fel de a scrie propriu unui poet.
7. parte a lingvisticii care se ocupă cu raporturile dintre funcția poetică și celelalte funcții ale limbajului.
Parte de vorbire: adv. (înv.)
Origine: (it. poeticamente)
1. într-un mod poetic; din punct de vedere al poeziei sau în conformitate cu legile ei; (înv.) poeticește.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. aède, gr. aoidos)
1. (în Grecia antică) poet-cântăreţ care îşi recita propriile-i versuri în acompaniament de liră.
2. (prin ext.) scriitor talentat.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (rus. akmeist)
1. I. referitor la akmeism, mișcare poetică rusă care a avut perioada de glorie la începutul anilor 1910 sub conducerea lui Nikolai Gumiliov și Serghei Gorodețki.
2. II. adept al akmeismului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. alexandrinisme)
1. ansamblu de manifestări ale civilizaţiei elenistice din Alexandria.
2. sistem filozofic al şcolii alexandrine.
3. stil ornat, subtil şi uneori obscur, propriu poeţilor greci din epoca alexandrină.
4. caracter rafinat, erudit, subtil şi decadent al unei arte, al unei filozofii.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (a- + poetic)
1. lipsit de poezie, de valoare poetică.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. barde, lat. bardus)
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (it. camerata)
1. grup de intelectuali melomani.
2. (muzică) mică orchestră de cameră sau cor, cu până la 40 - 60 de muzicieni.
3. (istorie) ~ florentină = societate florentină de intelectuali, poeți și muzicieni, formată în deceniile premergătoare anului 1600, cu scopul de a reînvia muzica greacă antică.