Dictionar

Eminescianism

Parte de vorbire: s.
Origine: (eminescian + -ism)

1. moment distinct al istoriei literare, marcat de mihai Eminescu, expresie a geniului poporului român, spirit enciclopedic, universal, care, prin originalitate, prin simțul absolut al limbii și al muzicalității poetice, a dat o maximă strălucire romantismului românesc.

2. orientare în literatura română caracterizată prin preluarea și cultivarea, uneori excesive, a unor motive, teme etc. care aparțin creației eminesciene.

3. totalitatea particularităților stilistice care caracterizează opera lui Eminescu.


Figurat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. figuré, lat. figuratus)

1. (despre cuvinte, expresii) folosit în alt sens decât cel propriu, obişnuit.

2. (despre stil) bogat în imagini, în figuri poetice; figurativ (1).

3. elemente ~e = celulele din sânge.


Ingambament

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. ingambamento, după fr. enjambement)

1. procedeu de versificaţie constând în continuarea ideii poetice în versul următor, fără a marca aceasta prin vreo pauză; enjambement, rejet (3).


Meistergesang

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Meistergesang)

1. totalitatea creaţiilor poetice cu caracter didactic ale meistersängerilor.


Panelenic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. panhellénique)

1. referitor la panelenism; panelenistic, panelenist.

2. care se raportează, aparține tuturor grecilor.

3. serbări ~e = serbări organizate în cinstea zeilor, la care participau tineri veniţi din toate părţile Greciei antice şi la care aveau loc întreceri atletice, muzicale şi poetice.


Poetic, -ă

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. poétique, lat. poeticus, it. poetico, gr. poietikos)

1. adj. propriu poeziei.

2. (fig.) demn a inspira un poet; (p. ext.) încântător, expresiv, plastic, sensibil, liric.

3. s. n. categorie estetică desemnând genul poetic.

4. s. f. ramură a teoriei literaturii care tratează despre creația poetică.

5. tratat despre creația poetică.

6. sistem de principii poetice caracteristice unei epoci sau unui curent literar; fel de a scrie propriu unui poet.

7. parte a lingvisticii care se ocupă cu raporturile dintre funcția poetică și celelalte funcții ale limbajului.