Dictionar

Pol

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. pôle, lat. polus, gr. polos)

1. (mat.) fiecare dintre cele două puncte în care o axă străpunge sfera.

2. origine a unui sistem de coordonate polare.

3. fiecare dintre cele două extremități ale axei Pământului.

4. ~ ceresc = fiecare dintre cele două puncte de intersecție a axei Pământului cu bolta cerească.

5. (fiz.) fiecare dintre capetele opuse ale unui magnet; fiecare dintre centrele de sarcină electrică ale unei pile electrice sau ale unui curent electric.

6. (mat.) punct singular al unei transformări geometrice.

7. extremitate a fusului celular, către care migrează cromozomii.

8. (fig.) fiecare dintre punctele, situațiile etc. aflate la extremități.


-POL

Parte de vorbire: sufix
Origine: (fr. -pole, cf. gr. poleo, -ein „a vinde”)

1. „piață, vânzare”.


Antipol

Parte de vorbire: s.
Origine: (anti- + pol)

1. (mat.) simetricul, în raport cu centrul unei conice, al polului unei drepte în raport cu acea dreaptă.


Condiscipol

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. condisciple, lat. condiscipulus)

1. coleg de studiu, de învăţătură.


Cvadripol

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. quadripole)

1. reţea electrică cu două borne de intrare şi două de ieşire.


Cvasimonopol

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (cvasi- + monopol)

1. situație în care monopolul nu este total, ci aproape.

2. monopol parțial.


Dipol

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dipôle)

1. fiecare dintr-o pereche de mici poli electrici sau magnetici, egali în valoare absolută şi de semn contrar, foarte apropiaţi unul de altul.


Aboli

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. abolir, lat. abolere)

1. a anula, a suprima (o lege, o instituţie, o stare social-politică).


Aboliţionism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abolitionnisme)

1. mişcare politică apărută la sfârşitul sec. XVIII în S.U.A., care susţinea desfiinţarea sclavajului.

2. curent de opinie care susţine necesitatea abolirii unor relaţii sociale, a unui regim politic, unei pedepse.


Absenteism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. absentéisme, engl. absenteeism)

1. absenţă frecventă şi nemotivată dintr-un loc de muncă.

2. mod de exploatare a pământului printr-un intermediar.

3. neparticiparea la alegeri sau la şedinţe politice.

4. ~ parlamentar = practică folosită de deputaţii opoziţiei constând în neparticiparea la sesiunile parlamentului, pentru întârzierea sau blocarea adoptării unor legi.


Absolutism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. absolutisme)

1. regim politic în care un monarh concentrează în mâinile sale întreaga putere; autocrație.

2. concepție care stă la baza unei monarhii.


Abstinenţă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abstinence, lat. abstinentia)

1. abţinere de la anumite băuturi, alimente etc; abstenţiune.

2. (sintagmă) (economie politică) teoria ~ei = teorie prin care capitalul și acumularea lui rezultă din abținerea proprietarilor de la consumul personal exagerat.

3. ~ sexuală = abținere de la actul sexual.


Acord

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accord, it. accordo)

1. comunitate de vederi; consens, asentiment; acceptare.

2. a cădea de ~ = a se învoi; de comun ~ = a) în perfectă înţelegere; b) în unanimitate.

3. înţelegere privitoare la relaţiile de colaborare şi de cooperare între state, partide politice, organizaţii.

4. formă de retribuţie a muncii prestate.

5. ~ global = formă de organizare şi de retribuire a muncii prin care se leagă mărimea veniturilor personale cu cantitatea, calitatea şi importanţa muncii prestate.

6. concordanţă în număr, gen, caz, persoană între care există raporturi sintactice.

7. (fiz.) egalitate a frecvenţelor de oscilaţie a două sau mai multe aparate, sisteme etc.; sintonie.

8. (muz.) reunire a cel puţin trei sunete, formând o armonie; disciplină care studiază legile de bază ale suprapunerii sunetelor muzicale.