Dictionar

Rezultate secundare (Popor)):

Arab, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. arabe, lat. arabus)

1. adj., s. m. f. (locuitor, popor) din Orientul Apropiat şi din nordul Africii.

2. adj. care aparţine arabilor; arabic (1).

3. arta = artă, o sinteză între elementele mesopotamiene, persane şi bizantine, cu influenţe ale tradiţiei locale, prezentând în construcţii (moschei, palate, mausolee) curtea interioară încadrată de porticuri, iar în artele decorative ornamentul geometric şi floral; cifră = simbol grafic, element al sistemului de numeraţie zecimal.

4. (despre cai) care aparţine unei rase originare din Pen. Arabia.

5. (s. f.) limbă semitică ale cărei dialecte sunt vorbite de arabi.


Chinez, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (China + -ez)

1. adj., s. m. f. (locuitor, popor) din China.

2. adj. care aparţine Chinei sau chinezilor.

3. arta = artă dezvoltată în China, prezentând o arhitectură specifică (pagode, temple) cu o bogată decoraţie pictată, o sculptură în bronz, jad, fildeş, legată de cult, pictură pe mătase (suluri), sau pe zidurile templelor etc.

4. (s. f.) limbă din familia de limbi sino-tibetane vorbită de chinezi.


Dezeuropeniza

Parte de vorbire: vb.
Origine: (dez- + europeniza)

1. refl., tr. a(-şi) pierde, a face (o ţară, un popor) să-şi piardă caracterul european.


Subjuga

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. subjuguer)

1. a supune cu forţa (o ţară, un popor); a robi.

2. a răpi libertatea şi independenţa cuiva.

3. (fig.) a domina, a supune.


Turanian, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. touranien)

1. I. care privește, care aparține, care este specific unui grup de popoare care trăiesc în Asia Centrală, la nord de Iran; turanic.

2. care aparține popoarelor turce și uralo-altaice, privitor la aceste popoare; turanic.

3. II. persoană (sau popor) de origine turcă sau uralo-altaică; turan.


Drept

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. directus, fr. droit)

1. art. picior drept.

2. știință care studiază regulile și legile conviețuirii în societate.

3. totalitatea normelor juridice care reglementează relațiile sociale dintr-un stat.

4. corp de legi.

5. știință (sau disciplină) care studiază dreptul.

6. ~ penal = ramură a dreptului care se ocupă de normele juridice cu caracter represiv.

7. ~ civil = ramură a dreptului care studiază și reglementează relațiile sociale (convertite în raporturi juridice) dintr-un stat.

8. ~ constituțional = totalitatea normelor fundamentale care reglementează relațiile privitoare la orânduirea social-economică și de stat; ramură a dreptului care studiază drepturile și datoriile cetățenilor decurgând din constituție.

9. ~ internațional = totalitatea normelor de drept care reglementează raporturile dintre state.

10. ~ natural = drept considerat ca imuabil și universal, care ar exista în afara structurilor sociale, decurgând fie din natura sau rațiunea umană, fie din voința sau rațiunea divină.

11. ~ comercial = ansamblu de reguli, de instituții și de practici aplicabile actelor de comerț, comercianților și societăților comerciale.

12. ~ administrativ = ansamblu de norme care reglementează organizarea și activitatea administrației.

13. ~ul muncii = totalitatea regulilor aplicabile raporturilor individuale sau colective ale salariaților.

14. (înv; și drit) putere, prerogativă legal recunoscută unei persoane (unei instituții, unui popor) de a avea o anumită conduită, de a se bucura de anumite privilegii etc.

15. (înv. și reg.) dreptate.