Dictionar

Rezultate principale (Portic):

Portic

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. portique, lat. porticus)

1. galerie deschisă, susţinută de o colonadă, de-a lungul unei clădiri, în jurul unei grădini sau pieţe.

2. instalaţie de gimnastică cu o serie de aparate (pârghii, prăjini etc.) pentru diferite exerciţii.


Rezultate secundare (Portic):

Criptoportic

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. cryptoportique)

1. (la romani) galerie subterană boltită destinată circulației și comerțului.


Semiportic

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. semi-portique)

1. (constr.) aparat de ridicat, având o şină de rulare pe sol şi alta fixată de o construcţie.


Amfiprostil

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amphiprostyle)

1. templu antic cu portice pe ambele laturi frontale.


Arab, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. arabe, lat. arabus)

1. adj., s. m. f. (locuitor, popor) din Orientul Apropiat şi din nordul Africii.

2. adj. care aparţine arabilor; arabic (1).

3. arta = artă, o sinteză între elementele mesopotamiene, persane şi bizantine, cu influenţe ale tradiţiei locale, prezentând în construcţii (moschei, palate, mausolee) curtea interioară încadrată de porticuri, iar în artele decorative ornamentul geometric şi floral; cifră = simbol grafic, element al sistemului de numeraţie zecimal.

4. (despre cai) care aparţine unei rase originare din Pen. Arabia.

5. (s. f.) limbă semitică ale cărei dialecte sunt vorbite de arabi.


Arc

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. arcus, fr. arc)

1. armă (primitivă) de aruncat săgeţi.

2. tot ceea ce are forma unui arc (1).

3. (mat.) porţiune dintr-o linie curbă, dintr-un cerc.

4. element de arhitectură în formă arcuită, care leagă între ele două ziduri, două coloane etc.

5. ~ de triumf = monument în formă de portic arcuit ridicat în amintirea sau pentru comemorarea unui eveniment; ~-butant = construcţie în formă de semiarc, în exteriorul unui edificiu pentru a neutraliza împingerea boltelor gotice; ~-rampant = arc cu reazemele denivelate.

6. ~ voltaic = descărcare electrică între doi electrozi prin care circulă un curent de mare intensitate.

7. organ de maşină, din oţeluri aliate, destinat legăturii elastice între două piese.

8. ~ reflex = ansamblu de elemente nervoase care asigură realizarea reflexelor.


Atrium/atriu

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat., fr. atrium)

1. curte interioară, înconjurată de portice acoperite, a caselor romane.

2. spaţiu deschis, înconjurat uneori de coloane, la intrarea într-o bazilică.

3. (anat.) auricul.

4. spaţiu gastric la spongieri, care comunică cu exteriorul prin oscul.

5. culoar care înconjură un con vulcanic secundar, îmbucat în craterul unui vulcan mai vechi.


Claustru

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. claustrum)

1. curte interioară a unei mănăstiri, mărginită pe toate laturile de un portic acoperit, loc de plimbare, repaus şi meditaţie.

2. lamă de substanţă nervoasă, cenuşie, din interiorul creierului.


Dipter, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. diptère/s/, lat. diptera)

1. adj. (despre edificii antice) cu portic înconjurat de două şiruri de coloane.

2. (despre insecte) cu două aripi şi cu aparatul bucal adaptat pentru supt.

3. s. n. pl. ordin de insecte, muştele şi ţânţarii, cu o singură pereche de aripi membranoase şi o pereche de balansiere, servind pentru echilibru în timpul zborului.