porțelan

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (germ. Porzellan, cf. fr. porcelaine, it. porcellana)

1. produs ceramic, vitrifiant și translucid, alb, prin arderea unei paste de caolin, cuarț și feldspat.
2. ceramică albă, foarte fină și folosită pentru a face vaze, farfurii și diverse ustensile.
3. obiect, vas fabricat din porțelan.
4. (rar) porcelan.
5. (înv) faianță.

electroporțelan

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (electro- + porţelan)

1. porțelan folosit la confecționarea de izolatoare pentru liniile electrice și de telecomunicații.

semiporțelan

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. semiporcelain)

1. produs ceramic, între gresia ceramică fină și porțelan, folosit la fabricarea pieselor pentru instalații sanitare.

ultraporțelan

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (ultra- + porţelan)

1. porțelan conținând oxizi de bariu și de aluminiu și argilă, cu calități superioare de izolator pentru curenți de înaltă frecvență.

aluminit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aluminite)

1. porțelan foarte refractar, pe bază de alumină, din care se fabrică farfurii și caserole.

barbotină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. barbotine)

1. pastă diluată vitrifiabilă cu care se lipesc ornamentele și toartele pe obiectele de ceramică.
2. decorație cu o asemenea pastă pe porțelan sau pe faianță.

bideu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bidet)

1. vas, chiuvetă, din porțelan sau metal, pentru toaleta intimă.

biscuit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. biscuit)

1. produs alimentar obținut prin coacerea unui aluat preparat din făină, ouă și zahăr.
2. faianță fără glazură, arsă la o temperatură înaltă; statuetă, mic grup de faianță fină ori porțelan fără glazură.

caolin

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. kaolin)

1. rocă argiloasă albă, foarte fină, din care se fabrică porțelanul și faianța.
2. pudră absorbantă, folosită ca emolient.

capsulă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. capsule, lat. capsula)

1. fruct uscat, dehiscent, cu numeroase semințe.
2. (anat.) înveliș conjunctiv al unui organ, al unei articulații.
3. ~e suprarenale = glande suprarenale; ~e articulare = totalitatea ligamentelor care înconjură o articulație.
4. înveliș mucos exterior al unor specii de bacterii și de alge microscopice.
5. cașetă.
6. (chim.) vas de formă emisferică, cu fundul plat sau rotund, din porțelan, sticlă etc., în care se încălzesc substanțe.
7. (tehn.) cutie bine închisă cu anumite instrumente, motorașe etc. ce trebuie ferite de contactul cu exteriorul.
8. capac de metal cu care se astupă sticlele de bere, de apă minerală etc.
9. ~ telefonică = cutie metalică, cu un microfon sau un receptor, în aparatele telefonice; ~ manometrică = aparat care măsoară în recipiente închise presiuni puțin diferite de cea atmosferică.