Dictionar

Rezultate principale (Posesiune.):

Posesiune

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. possession, lat. possessio)

1. faptul de a poseda; drept de stăpânire asupra unui lucru.

2. lucrul posedat.

3. țară slab dezvoltată, lipsită de independență, stăpânită de un stat mai puternic; colonie.

4. delir în care bolnavul afirmă în corpul său s-a instalat o altă fiinţă.

5. (var.) posesie.


Rezultate secundare (Posesiune.):

Coposesiune

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. copossession)

1. posesiunea în comun a unui lucru.


Adempţiune

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ademption, lat. ademptio)

1. luare în posesiune a unui beneficiu.


Ceda

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. céder, lat cedere)

1. tr. a abandona cuiva un bun, renunţând la dreptul de posesiune.

2. a face o cesiune.

3. intr. a da cuiva dreptate; a-i recunoaşte superioritatea.

4. (sport) a se recunoaşte învins, a înceta întrecerea.

5. (despre boli, dureri) a se ameliora, a scădea în intensitate.

6. (despre lucruri, elemente de construcţie) a nu rezista la apăsare, a se rupe.

7. (despre corpuri, medii) a transfera căldura unui alt corp sau mediu.


Colonie 1

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. colonie, lat. colonia)

1. (ant.) cetate-oraş întemeiată de o altă cetate sau de un alt stat pe teritoriul unei ţări străine, cu scopuri comerciale.

2. teritoriu, ţară lipsită de independenţă politică şi economică, sub dominaţia unui stat imperialist (metropolă); posesiune (2).

3. grup de persoane de aceeaşi cetăţenie sau naţionalitate stabilit într-o ţară străină.

4. grup de copii trimişi la odihnă într-o staţiune balneoclimaterică.

5. grup de animale superioare sau de plante unicelulare din aceeaşi specie care duc viaţă în comun.


Coposesiune

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. copossession)

1. posesiunea în comun a unui lucru.


Coposesor, -oare

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. copossesseur)

1. deţinător, titular al unui drept de coposesiune.


Deposeda

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. déposséder)

1. a lua cuiva posesiunea unui lucru; a lipsi pe cineva de un lucru sau de un drept.

2. (var.) (înv.) a desposeda.