Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. cache-pot „ascunde oală”)
1. mască din hârtie plisată, faianță, metal etc. folosită pentru a ascunde ghiveciul în care sunt cultivate plante de apartament.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. compote)
1. preparat alimentar din fructe fierte în apă cu zahăr.
Parte de vorbire: s.
Origine: (ngr. despotis, fr. despote, cf. gr. despotes, stăpân)
1. guvernator autonom al unei provincii din Imperiul Bizantin.
2. (în evul mediu) suveran cu puteri absolute, care guverna după bunul său plac; tiran.
3. (fig.) om tiranic, excesiv de autoritar.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hélipot)
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. jack-pot)
1. potul cel mare, la jocurile mecanice; (fig.) mare lovitură.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. multispot)
1. inv. (despre tuburi catodice) cu mai multe spoturi.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abaque, lat. abacus)
1. instrument de calculat din bile care se pot deplasa pe vergele orizontale paralele.
2. tabel sau diagramă care permite rezolvarea rapidă a unor calcule.
3. (matematică) diagramă sau grafic care oferă, prin lectură simplă, rezolvarea aproximativă a unei probleme numerice; nomogramă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abiotique)
1. care se opune vieții; care este lipsit de viață.
2. califică un mediu în care organismele vii nu pot trăi, incompatibil cu viața.
3. care ține de abioză; propriu abiozei.
4. factor ~ = unul dintre cei doi factori care guvernează distribuția populațiilor bentice în ocean și care depinde în esență de mediul în care evoluează animalele și plantele.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abordable)
1. care poate fi abordat, de care te poți apropia ușor, care nu face dificultăți, care nu pune piedici; accesibil.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acido-cétone)
1. corp care posedă deopotrivă funcţia de acid şi de cetonă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acosmisme)
1. teorie potrivit căreia lumea fizică nu ar exista ca realitate independentă de Dumnezeu.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. activisme)
1. atitudine care pune accentul pe nevoile vieţii.
2. doctrină potrivit căreia spiritul uman trebuie să se angajeze în acţiune pentru realizările materiale şi spirituale ale societăţii.