Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abscisse, lat. /linea/ abscissa)
1. (mat.) număr real care indică pe o axă lungimea şi sensul segmentului cuprins între originea axei şi un punct dat, determinând poziţia acestuia.
2. prima coordonată carteziană (orizontală) a unui punct.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. accréditer)
1. a da autoritatea necesară unui reprezentant diplomatic pe lângă un guvern străin; a împuternici.
3. (fin.) a deschide, a pune la dispoziţia cuiva un acreditiv.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. aerosiderolite)
1. meteorit având în compoziţia sa metale şi piatră.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. affixal)
2. (lingvistică) care constituie, care formează un afix.
3. (matematică) legat de afix, numărul complex „x + iy” care desemnează poziția unui punct.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. agglutinogène)
1. substanţă proteică din compoziţia microbilor şi a globulelor roşii care produce aglutinina.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. albumine)
1. substanţă organică din grupul proteinelor, în compoziţia albuşului de ou, a sângelui şi a altor lichide organice.