Rezultate secundare (Practice):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (aplica)
2. artă ~ă = artă decorativă.
4. (despre ştiinţe) cu aplicaţii practice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (arhivă + -tehnie)
1. ramură a arhivisticii cu probleme ştiinţifice, juridice şi practice ale selecţionării, organizării şi valorificării documentelor.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după rus. kinefikaţiia)
1. a extinde reţeaua cinematografică şi a amplifica utilizarea filmului în diferite domenii practice.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. éthique, lat. ethicus, gr. ethikos)
1. adj. referitor la etică; moral.
2. s. f. disciplină filozofică, studiul aspectelor teoretice şi practice ale moralei; teoria filozofică a moralei.
3. ansamblul normelor de conduită morală corespunzătoare ideologiei unei anumite clase sau societăţi.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. hydrotechnique, /II/ germ. Hidrotechnik)
1. adj. referitor la hidrotehnică.
2. s. f. ramură a tehnicii care studiază aplicaţiile practice ale energiei hidraulice, precum şi lucrările de prevenire a distrugerilor provocate de ape.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. imperativus, fr. impératif)
1. adj. care exprimă un ordin; poruncitor.
2. mod ~ (și s. n.) = mod verbal care exprimă o poruncă, un îndemn, etc.; propoziție ~ă (și s. f.) = propoziție care cuprinde un asemenea mod.
3. care se impune ca o necesitate absolută.
4. s. n. necesitate categorică ce se impune necondiționat; obligație.
5. ~ categoric = (la Kant) principiu aprioric al „rațiunii practice” care fixa, în conștiința umană, norme morale universal valabile și veșnice.