Dictionar

Rezultate secundare (Practice):

Aplicat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (aplica)

1. lipit, aşezat pe...

2. artă = artă decorativă.

3. pus în practică.

4. (despre ştiinţe) cu aplicaţii practice.


Arhivotehnie

Parte de vorbire: s.
Origine: (arhivă + -tehnie)

1. ramură a arhivisticii cu probleme ştiinţifice, juridice şi practice ale selecţionării, organizării şi valorificării documentelor.


Cinefica

Parte de vorbire: vb.
Origine: (după rus. kinefikaţiia)

1. a extinde reţeaua cinematografică şi a amplifica utilizarea filmului în diferite domenii practice.


Etic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. éthique, lat. ethicus, gr. ethikos)

1. adj. referitor la etică; moral.

2. s. f. disciplină filozofică, studiul aspectelor teoretice şi practice ale moralei; teoria filozofică a moralei.

3. ansamblul normelor de conduită morală corespunzătoare ideologiei unei anumite clase sau societăţi.


Hidrotehnic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. hydrotechnique, /II/ germ. Hidrotechnik)

1. adj. referitor la hidrotehnică.

2. s. f. ramură a tehnicii care studiază aplicaţiile practice ale energiei hidraulice, precum şi lucrările de prevenire a distrugerilor provocate de ape.


Imperativ, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. imperativus, fr. impératif)

1. adj. care exprimă un ordin; poruncitor.

2. mod ~ (și s. n.) = mod verbal care exprimă o poruncă, un îndemn, etc.; propoziție (și s. f.) = propoziție care cuprinde un asemenea mod.

3. care se impune ca o necesitate absolută.

4. s. n. necesitate categorică ce se impune necondiționat; obligație.

5. ~ categoric = (la Kant) principiu aprioric al „rațiunii practice” care fixa, în conștiința umană, norme morale universal valabile și veșnice.