Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. précéder, lat. paecedere)
1. a exista, a se petrece înainte de...; a premerge.
2. a merge, a veni înaintea cuiva sau a ceva (în spaţiu).
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. précédent, lat. praecedens)
1. adj. premergător, anterior.
2. s. n. fapt, caz anterior care serveşte ca exemplu sau ca justificare pentru cazurile următoare similare; precedenţă.
3. fără ~ = nemaiîntâlnit, nemaipomenit, extraordinar; unic.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT praecedens
3. EN preceding; previous
4. DE vorhergehend
5. RU предшествующй; предыдущий
6. HU előző, megelőző, előzmény; előbbi, korábbi
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. précédence, lat. praecendentia, it. precedenza)
1. faptul de a preceda în timp sau în spaţiu; precedent.
2. caz de ~ = caz premergător, invocat pentru justificarea unei dispoziţii, a unei hotărâri.
Parte de vorbire: s.f. (învechit)
Origine: (preceda)
1. întâmplare anterioară, producere sau desfășurare anterioară; premergere, precedare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. adjectival)
1. exprimat printr-un adjectiv.
2. articol ~ = articol care se aşază între un substantiv articulat precedat de prepoziţie.
3. (despre construcţii gramaticale) cu valoare de adjectiv.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Advent, lat. adventus)
1. (la catolici) perioadă de patru săptămâni dinaintea Crăciunului.
2. fiecare din cele patru duminici care preced Crăciunul.
Parte de vorbire: s.
Origine: (afina)
1. acţiunea de a afina; afinaj.
2. operaţie de purificare a zahărului brut, care precedă decolorarea şi rafinarea.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. agonie)
1. stare patologică foarte gravă a organis-mului, care precedă moartea.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anacrouse)
1. silabă neaccentuată care precedă primul picior complet al unui vers.
2. (muz.) sunet precedând primul timp tare al unei măsuri.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. antécédent, lat. antecedens)
1. I. care precede (cel mai adesea imediat) în timp; care este anterior.
2. (vorbind de un curs de apă) care prezintă un fenomen de antecedență.
3. (despre o vale) care s-a stabilit înaintea unei deformări tectonice.
4. II. faptă, întâmplare anterioară unui fapt, unei stări actuale.
5. ~ penal = fapt penal privind trecutul unui inculpat.
6. (logică) primul termen al unei judecăţi ipotetice; tot ceea ce poate constitui premisa unei demonstraţii.
7. prima secţiune a unei unităţi melodice structurată binar.
8. (muzică) prima expunere tematică într-o lucrare elaborată prin tehnica contrapunctului.
9. (antonime) posterior, subsecvent, ulterior.