Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. précédent, lat. praecedens)
1. adj. premergător, anterior.
2. s. n. fapt, caz anterior care serveşte ca exemplu sau ca justificare pentru cazurile următoare similare; precedenţă.
3. fără ~ = nemaiîntâlnit, nemaipomenit, extraordinar; unic.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT praecedens
3. EN preceding; previous
4. DE vorhergehend
5. RU предшествующй; предыдущий
6. HU előző, megelőző, előzmény; előbbi, korábbi
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. précédence, lat. praecendentia, it. precedenza)
1. faptul de a preceda în timp sau în spaţiu; precedent.
2. caz de ~ = caz premergător, invocat pentru justificarea unei dispoziţii, a unei hotărâri.
Parte de vorbire: s.f. (învechit)
Origine: (preceda)
1. întâmplare anterioară, producere sau desfășurare anterioară; premergere, precedare.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. antécédent, lat. antecedens)
1. I. care precede (cel mai adesea imediat) în timp; care este anterior.
2. (vorbind de un curs de apă) care prezintă un fenomen de antecedență.
3. (despre o vale) care s-a stabilit înaintea unei deformări tectonice.
4. II. faptă, întâmplare anterioară unui fapt, unei stări actuale.
5. ~ penal = fapt penal privind trecutul unui inculpat.
6. (logică) primul termen al unei judecăţi ipotetice; tot ceea ce poate constitui premisa unei demonstraţii.
7. prima secţiune a unei unităţi melodice structurată binar.
8. (muzică) prima expunere tematică într-o lucrare elaborată prin tehnica contrapunctului.
9. (antonime) posterior, subsecvent, ulterior.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (it. antecessore, lat. antecesor)
1. persoană care precede pe cineva într-o funcție sau demnitate; predecesor.
2. persoană care a existat înainte; strămoș.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. antéislamique)
1. care precede islamul, civilizația islamică sau religia islamică; preislamic.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. antérieur, lat. anterior)
1. petrecut înaintea altui eveniment; precedent.
3. (despre sunete) care se articulează într-un punct în partea dinainte a cavităţii bucale.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. antériorité)
1. însuşirea de a fi anterior; prioritate de timp; precedenţă.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (cf. fr. annonce)
1. înştiinţare, aviz prin care ceva este făcut cunoscut publicului, verbal sau în scris.
2. text, publicație care anunță ceva.
3. comunicat publicitar într-un organ de presă.
4. (la jocul de cărți) declarație de intenție.
5. (radio, TV) text care precede un program și servește drept titlu sau rezumat al acestuia.