Dictionar

preceda

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. précéder, lat. paecedere)

1. a exista, a se petrece înainte de...; a premerge.
2. a merge, a veni înaintea cuiva sau a ceva (în spațiu).
 

adjectival, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. adjectival)

1. exprimat printr-un adjectiv.
2. articol ~ = articol care se așază între un substantiv articulat precedat de prepoziție.
3. (despre construcții gramaticale) cu valoare de adjectiv.
 

afinare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (afina)

1. acțiunea de a afina; afinaj.
2. operație de purificare a zahărului brut, care precedă decolorarea și rafinarea.
 

agonie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. agonie)

1. stare patologică foarte gravă a organis-mului, care precedă moartea.
2. (fig.) decădere, declin.
 

anacruză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anacrouse)

1. silabă neaccentuată care precedă primul picior complet al unui vers.
2. (muz.) sunet precedând primul timp tare al unei măsuri.
 

anteportal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (după fr. avant-portail)

1. (arhitectură) situat în fața portalului principal; care precedă un portal.
 

antevorbitor, -oare

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (după germ. Vorredner)

1. vorbitor care precedă într-o adunare alt vorbitor.