Rezultate principale (Predilecţie.):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. prédilection, lat. praedilectio)
1. preferinţă pentru cineva sau ceva.
Rezultate secundare (Predilecţie.):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. adopter, lat. adoptare)
2. a-şi însuşi felul de a fi al cuiva.
3. a alege cu predilecţie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (andro- + -tropie2)
1. predilecţie a unor afecţiuni pentru sexul masculin.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. byzantinisme)
1. caracter, influenţă bizantină (în arhitectură, ornamentaţie).
2. stil specific culturii şi artei, modului de viaţă şi mentalităţii din Imperiul Bizantin; mod de a acţiona prin corupţie, dezordine (politică) şi intrigă.
3. predilecţie pentru disputele subtile şi inutile.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. crépusculaire)
2. slab luminat, abia vizibil.
3. (despre un curent poetic din literatura italiană de la începutul sec. XX) care manifesta predilecţie pentru tonurile mijlocii, pentru vagul culorii, pentru o banalitate ostentativă şi un prozaism voit al expresiei.
4. (despre animale) care este activ după apusul Soarelui.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. dilection, lat. dilectio)
2. preferință pe care o avem, uneori inconștient, pentru cineva sau pentru ceva; predilecție.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. favori, it. favorito, rus. favorit)
2. s. m. f. cel iubit cu predilecție de cineva.
3. protejat al unui suveran, al unui potentat, al unui om influent.
4. participant la o competiție considerat ca având cele mai mari șanse de reușită.
5. cal socotit a fi capabil să câștige o cursă.
6. s. m. (pl.) barbă care încadrează figura de o parte și de alta a obrazului, lăsând bărbia liberă; cotleți.