Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accumulateur)
1. aparat, recipient pentru înmagazinarea energiei sub diferite forme în vederea utilizării ulterioare.
2. dispozitiv care memorează datele în vederea prelucrării într-o maşină de calcul.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. barre)
1. drug de metal (destinat prelucrării).
2. piesă de metal sau de lemn, în construcţii sau în dispozitive tehnice pentru transmiterea eforturilor.
3. (fig.) obstacol, piedică în calea realizării unui lucru.
4. fiecare dintre cei trei stâlpi care delimitează poarta la unele jocuri sportive.
5. şut în stâlpul porţii de fotbal.
6. barieră care desparte pe judecători de avocaţi şi împricinaţi; locul de unde se pledează în faţa justiţiei.
7. (herald.) figură diagonală care reuneşte unghiul stâng de sus al unui scut cu unghiul drept de jos.
8. linie verticală sau oblică, element de separare într-un text.
9. linie verticală care separă măsurile unui portativ.
10. ridicătură de metal liniară încrustată în tastiera unor instrumente cu coarde ciupite.
11. îngrămădire de aluviuni la gura de vărsare a unui râu într-un fluviu sau în mare.
12. mascaret.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. coke-chimie)
1. studiul prelucrării produşilor chimici din cărbuni prin cocsificare.
2. ramură a industriei grele care realizează prelucrarea cărbunelui prin cocsificare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. concret, lat. concretus)
1. adj. care se poate percepe prin simţuri; palpabil.
2. (despre substantive) care denumeşte obiecte perceptibile prin simţuri.
3. muzică ~ă = muzică pe baza prelucrării unui complex de sunete (muzicale sau zgomote) cu ajutorul aparaturii electronice.
5. s. n. categorie filozofică desemnând unitatea multiplelor determinări, însuşiri, laturi ale obiectelor şi fenomenelor.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. éditer)
1. a publica și a pune în vânzare o lucrare, o carte, o revistă, o emisiune poștală, un disc etc.
2. a stabili pentru publicare un text, pe baza unor cercetări competente.
3. (inform.) a pregăti textual datele unui program, în vederea prelucrării lor la ordinator.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. informaticien)
1. specialist în informatică, știință care se ocupă cu studiul prelucrării informației cu ajutorul sistemelor automate de calcul.