Dictionar

Prematur, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. praematurus, fr. prémature)

1. adj. care apare înainte de vreme.

2. adj., s. m. (copil) născut înainte de termen.


Prematurare

Parte de vorbire: s.
Origine: (prematur)

1. operaţie în procesul de fabricare a fibrelor din viscoză.


Prematuraţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. prématuration)

1. naştere prematură a unui copil.


Prematuritate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. prématurité)

1. faptul, însuşirea de a fi prematur.


Proleptic; prematur

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT prolepticus

2. FR proleptique; prématuré

3. EN proleptic; anticipatory

4. DE proleptisch; vorzeitig

5. RU пролептический; преждевременный; рaний

6. HU proleptikus, idő előtti


Abortiv, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. abortif, lat. abortivus)

1. I. produs înainte de vreme; prematur.

2. care provoacă avortul.

3. (bot.) oprit în dezvoltare sau lipsind complet.

4. II. produs destinat a provoca avortul.


Alopecie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. alopécie, lat. alopecia, gr. alopekeia)

1. cădere prematură a părului (de pe cap); chelie.

2. absența congenitală sau temporară, pierderea totală sau parțială a părului de pe cap sau a părului corporal; peladă.


Amniotită

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. amniotite)

1. (med.) inflamație a amniosului, consecință a rupturii premature a membranelor ovulare.


Avangardism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (germ. Avantgardismus)

1. orice artist, mișcare sau operă de artă care rupe precedentul și este considerată inovatoare și deschizătoare de drumuri; avangardă.

2. curent artistic care luptă împotriva formelor și tradițiilor consacrate.

3. atitudine fals revoluționară prin care se recurge la măsuri premature, care nu țin seama de etapa de dezvoltare respectivă.


Bronhomalacie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. bronchomalacie)

1. (med.) termen pentru cartilajul slab din pereții tuburilor bronșice, care duce la dificultăți de respirație (de obicei, afecțiunea afectează copiii prematuri); înmuiere a bronhiilor.


Desinapsă

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. désynapsis)

1. separare (prematură) a cromozomilor omologi după împerechere în cursul meiozei.