Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. praestare)
1. a depune, a desfăşura o activitate.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (it. prestabilire, după fr. préétablir)
1. a fixa, a stabili dinainte.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. prestante)
1. cu prestanţă; care are o prezență bună, care se remarcă prin forță, vigoare, eleganță.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. prestance)
1. ţinută, atitudine demnă, impunătoare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (presta)
1. acțiunea de a presta; prestație.
2. ~a jurământului = depunere a jurământului în condiții prevăzute de lege; ~ ări de servicii = activitate care constă în confecționarea, repararea, întreținerea etc. unor bunuri materiale, în efectuarea unor servicii pentru satisfacerea unor nevoi de consum.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (pre- + statal)
1. anterior existenţei statului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. prestation, lat. prestatio)
1. prestare.
2. muncă depusă gratuit pentru efectuarea unor operaţii de folos obştesc.
3. tot ceea ce un actor, un sportiv oferă publicului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accord, it. accordo)
1. comunitate de vederi; consens, asentiment; acceptare.
2. a cădea de ~ = a se învoi; de comun ~ = a) în perfectă înţelegere; b) în unanimitate.
3. înţelegere privitoare la relaţiile de colaborare şi de cooperare între state, partide politice, organizaţii.
4. formă de retribuţie a muncii prestate.
5. ~ global = formă de organizare şi de retribuire a muncii prin care se leagă mărimea veniturilor personale cu cantitatea, calitatea şi importanţa muncii prestate.
6. concordanţă în număr, gen, caz, persoană între care există raporturi sintactice.
7. (fiz.) egalitate a frecvenţelor de oscilaţie a două sau mai multe aparate, sisteme etc.; sintonie.
8. (muz.) reunire a cel puţin trei sunete, formând o armonie; disciplină care studiază legile de bază ale suprapunerii sunetelor muzicale.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. archiver)
1. a clasa documentele în arhive după criterii prestabilite.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. audit)
1. funcţie de control şi de revizie contabilă a unei firme; proces prin care persoane competente, independente colectează şi evaluează probe pentru a-şi forma o opinie asupra gradului de corespondenţă între cele observate şi anumite criterii prestabilite.
Parte de vorbire: s.n., s.m.f.
Origine: (fr. calculateur, lat. calculator)
1. s.n. tabel care cuprinde rezultatele unor calcule; carte, broşură cuprinzând asemenea tabele.
2. instalaţie, dispozitiv tehnic pentru efectuarea automată a calculelor matematice şi logice.
3. ~ electronic = mijloc de calcul automat care permite efectuarea de operaţii aritmetice după un program prestabilit; computer.
4. ~ de buzunar = calculator de dimensiuni foarte mici, destinat publicului larg pentru efectuarea unei game de probleme matematice limitate; (impropriu) minicalculator.
5. s.m.f. specialist în calcule.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. census, fr. cens)
1. (în Roma antică) recensământ al verii şi al cetăţenilor din cinci în cinci ani în vederea stabilirii impozitelor, a recrutării tinerilor etc.
2. (în feudalism) prestaţie anuală în natură sau în bani datorată seniorului, de către posesorul pământului.
3. grupare a unor cetăţeni sau a tuturor locuitorilor unei ţări după diverse criterii.
4. (în capitalism) cuantum minim de impozit care, în anumite sisteme electorale, dă dreptul unui cetăţean să aleagă sau să fie ales.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. colonatus, fr. colonat)
1. stare de colon1; formă de organizare socială, spre sfârşitul Imperiului Roman, caracterizat prin legarea tot mai strânsă a colonilor1 de pământul pe care îl munceau şi pentru care plăteau dijmă şi prestau corvezi.