Dictionar

cabală

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cabale, germ. Kabale)

1. doctrină teozofică iudaică, care, recurgând la o interpretare mistică a Vechiului Testament, și la practici oculte, pretindea a comunica cu spiritele.
2. (fig.) uneltire, intrigă; conspirație.
 

homunculus

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. homuncule, lat. homunculus)

1. omuleț artificial pe care alchimiștii pretindeau că au reușit să-l fabrice; (p. ext.) om foarte mic de statură.
2. fetus uman.
 

iatromanție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. iatromancie)

1. prezicere prin care se pretindea a se indica bolile de care suferea cineva, tratamentul și evoluția lor.
 

imagism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. imagism, fr. imagisme)

1. școală în poezia engleză și americană întemeiată pe cultul exclusivist al imaginii, care pretindea să comunice prin culoare și ritm emoția directă a sensibilității poetului.
2. curent de avangardă în poezia rusă a anilor postrevoluționari, care concepea poezia ca mijloc gratuit de inventivitate imagistică.
3. preferință pentru imagini, abundență de imagini într-o operă beletristică.
 

maleficiu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. maleficium, fr. maléfice)

1. faptă rea, greșeală voită; pagubă.
2. farmece cu ajutorul cărora se pretindea că se vatămă recoltele, oamenii, animalele etc.
 

oracol

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (lat. oraculum, it. oracolo, fr. oracle)

1. (ant.) răspuns profetic al anumitor divinități la întrebările adresate prin persoane care pretindeau că pot comunica cu acestea; prezicere, prevestire, profeție.
2. loc unde se făceau asemenea preziceri.
3. cel despre care se credea că poate prevesti viitorul.
4. hotărâre dată de o persoană cu autoritate.