Dictionar

prezenta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. présenter, lat. praesentare)

1. tr., refl. a apărea, a face să apară în fața cuiva, a (se) înfățișa.
2. a (se) recomanda.
3. tr. a avea, a constitui un anumit aspect, o înfățișare etc.
4. a înfățișa publicului sinteza unei activități, rezultatul unor cercetări, un program artistic sau muzical etc.
5. (mil.) a ~ arma = a mânui arma pentru a da onorul.
 

prezență

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. présence, lat. praesentia)

1. faptul de a fi prezent într-un anumit loc sau timp.
2. ~ de spirit = promptitudine în a judeca sau acționa calm în împrejurări neprevăzute.
 

atotprezență

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (atot- + prezență)

1. prezență în orice loc; ubicuitate, omniprezență.
 

autoprezenta

Parte de vorbire:  vb. refl.  
Etimologie: (auto- + prezenta)

1. a se prezenta drept ceva sau cineva (de obicei fără temei).
 

omniprezență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. omniprésence, lat. omnipresentia)

1. facultatea de a fi omniprezent; ubicuitate.
 

prezență; existență; apariție

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT occurentia; praesentia; existentia
2. FR localisation; occurence; présence
3. EN occurence; presence
4. DE Vorkommen; Präsenz; Vorhandensein
5. RU встречaемость; местонaхождение; присутсвие; нaличие
6. HU jelenlét; létezés, életlehetőség; megjelenés, jelenés
 

prezentabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. présentable)

1. cu înfățișare atrăgătoare, plăcută, îngrijită.
 

prezentabilitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. presentability)

1. caracter, aspect prezentabil.
 

abacă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abaque, lat. abacus)

1. (arhitectură) partea superioară a capitelului unei coloane; placă de piatră care formează partea superioară a capitelului unei coloane și pe care se sprijină arhitrava.
2. (matematică) sistem de linii înscrise într-un plan, care corespund unei ecuații; nomogramă.
3. (fizică) reprezentare geometrică și algebrică a unui spectru luminos
4. (var.) (s.n.) abac.
 

abietinee

Parte de vorbire:  s.f. pl.  
Etimologie: (fr. abiétinées)

1. (bot.) familie de rășinoase cu fructe în formă de con (reprezentanți: bradul, pinul, molidul etc.); abietacee, pinacee.
2. (la sg.) plantă din această familie.
 

abstractism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (abstract + -ism)

1. caracter abstract.
2. stil de artă picturală sau sculpturală în care obiectele naturale nu sunt reprezentate realist.
 

acantocitoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acanthocytose)

1. prezența acantocitelor în sânge.
 

accelerinemie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. accélérinémie)

1. prezența accelerinei în sânge.
 

acetonemie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acétonémie)

1. prezența acetonei sau a altor corpi cetonici în sânge.