OK
X
disprețui
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (dispreţ)
1.
a
avea
dispreț
pentru
cineva
sau
ceva;
a
desconsidera.
abjecție
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. abjection, cf. lat. abjectio)
1.
caracterul
a
ceea
ce
este
josnic,
demn
de
disprețuit.
2.
stare
de
înjosire
care
atrage
disprețul
tuturor.
3.
acțiune
degradantă
care
inspiră
dispreț.
4.
faptă
abjectă;
josnicie,
mârșăvie,
ticăloșie.
5.
(var.
înv.)
abjecțiune.
6.
(antonime)
demnitate,
măreție,
noblețe.
admira
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. admirer, lat. admirare)
1.
a
privi,
a
prețui
cu
sentimente
de
încântare,
de
mirare
și
plăcere.
adulație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. adulation, lat. adulatio)
1.
faptul
de
a
adula;
admirație
fără
margini,
flatare
excesivă;
adulare.
2.
(var.)
adulațiune.
3.
(antonime)
detestare,
disprețuire.
altier, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. altier)
1.
care
arată
un
orgoliu
nemăsurat
și
disprețuitor;
semeț,
îngâmfat.
amor
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (lat. amor)
1.
iubire,
dragoste.
2.
~
propriu
=
atașament
de
prețuire
exagerată
a
propriilor
calități.
anticonformist, -ă
Parte de vorbire:
adj., s.m.f.
Etimologie: (fe. anticonformiste)
1.
(persoană)
care
disprețuiește
convențiile
sociale,
normele
general
acceptate;
nonconformist.
2.
(persoană)
care
se
opune
conformismului,
ideilor
consacrate;
nonconformist.