Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. primariatus)
1. funcţia, calitatea de primar.
2. examen susţinut de un medic pentru obţinerea titlului de medic primar.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (primar + -iță)
1. femeie care îndeplinește funcția de primar; soție de primar; primăreasă.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (cf. fr. primarité)
1. caracterul a ceea ce este primar.
2. (caracterologie) caracter, manifestare a funcției primare la individ.
Parte de vorbire: adj. (reg.)
Origine: (primar + -iu)
1. (despre fructe) care se coace devreme; timpuriu.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. allegrezza, fr. allégresse)
1. vioiciune, sprinteneală (a tonului, a exprimării).
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. ampex)
1. procedeu de reluare rapidă în cadrul transmisiilor directe a imaginilor de televiziune prin intermediul unei imprimări magnetice.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. baroque, it. barocco)
1. stil ~ (şi s. n.) = stil în arhitectură, pictură, literatură, muzică, predominant între sfârşitul Renaşterii şi mijlocul sec. XVIII, care cultivă libertatea şi monumentalitatea formelor, ornamentaţia excesivă, inventivitatea şi fantezia exprimării.
2. stil de la sfârşitul perioadelor clasice, în care forma se dezvoltă în dauna conţinutului.
3. (fig.) exagerat; bizar, extravagant.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după engl. dealkalisation)
1. fază de alterare şi transformare a silicaţilor primari, constând în pierderea treptată a cationilor reţelei cristaline, în contact cu apa.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. matoir)
1. instrument în legătoria de artă pentru imprimări în piele.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. mellotron)
1. instrument electroacustic cu clape destinat reproducerii sonorităţilor suflătorilor şi coardelor, la care acţionarea claviaturii pune în mişcare benzi conţinând imprimări ale instrumentelor respective.