Dictionar

acoladă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. accolade)

1. ceremonial medieval la primirea cuiva în rândul cavalerilor, printr-o îmbrățișare și o lovire ușoară cu latul spadei.
2. (fig.) îmbrățișare.
3. semn grafic ({) servind la reunirea mai multor cuvinte, ecuații, portative muzicale etc.
4. formă de boltă ca o paranteză culcată.
 

alotrofic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. allotrophique)

1. (biol.; despre organisme) care folosește substanțele organice sintetizate.
2. (despre flori) cu adaptare redusă pentru primirea insectelor.
 

chitanță

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. quittance)

1. înscris prin care se atestă primirea unor sume de bani.
 

conosament

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (rus. konosament, germ. Konnossement)

1. contract semnat de armator sau de comandantul unei nave comerciale prin care se confirmă primirea mărfii, precum și obligația de a o transporta în condiții bune și a o preda la destinație.
 

dispecer

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl., fr. dispatcher)

1. tehnician sau sistem automat care coordonează operativ și centralizat mersul producției într-o întreprindere, traficul portuar, mersul trenurilor și al altor mijloace de transport în comun pe o porțiune anumită a liniei, repartiția energiei electrice etc.
2. funcționar care asigură primirea și repartizarea vizitatorilor în hoteluri.
 

onor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. honneur)

1. s. n. semn exterior de cinstire, de stimă, de prețuire deosebită pentru cineva; (p. ext.) rang, demnitate.
2. (mil.) a da ~ul = a prezenta arma în semn de salut la primirea unui șef, la parăzi etc.; a face ~urile (casei) = a-și îndeplini îndatoririle de gazdă.
3. s. m. nume dat cărților celor mai mari, la unele jocuri.