Rezultate secundare (Prisos.):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (prisosi + -ință)
1. ceea ce depășește necesarul, ceea ce întrece o anumită limită; prisos, belșug.
2. (loc. adv.) cu ~ = din belșug, din plin; (fig.) în mod ireproșabil, dovedind un zel deosebit.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., engl. ballast)
1. lest (nisip, pietriş) care asigură stabilitatea unei nave, a unei maşini agricole sau reglarea altitudinii unui balon.
2. compartiment etanş al unui submarin care asigură scufundarea sau ridicarea submarinului la suprafaţă.
3. (fig.) ceea ce este inutil, de prisos.
4. strat de pietriş folosit ca pat pentru aşezarea traverselor unei linii ferate; amestec de pietriş şi de nisip la diferite construcţii.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. dénuder, lat. denudare)
2. a scoate învelitoarea, protecția etc. care acoperă un lucru; a dezveli, a descoperi.
3. a îndepărta tegumentele, teaca etc. care acoperă ceva.
4. (fig.) a îndepărta elementele și ornamentele de prisos; (a face) să-și piardă amploarea.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. excédent, lat. excedens)
1. prisos, ceea ce rămâne după acoperirea tuturor nevoilor; surplus.
2. (fin.) plus de venituri în raport cu cheltuielile.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. inutile, lat. inutilis)
1. nefolositor, netrebuincios.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. parcimonie, lat. parcimonia)
1. economie dusă la extrem, uneori meschină, care se exercită asupra lucrurilor mărunte; zgârcenie.
2. (fig.) limitarea elementelor de prisos; măsură, reținere.
Parte de vorbire: adv., s.
Origine: (lat. plus)
1. s. n. ceea ce depășește o anumită cantitate; prisos.
2. simbol matematic (+) care indică o adunare sau, pus înaintea unei mărimi, caracterul pozitiv al acesteia.
3. semn grafic, identic cu cel din matematică, indicând sarcinile electrice pozitive.