Dictionar

Penetrant, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. pénétrant)

1. care pătrunde; pătrunzător.

2. (despre o arteră de comunicație) care merge de la periferie către centrul unui oraș, al unei regiuni sau din spatele spre linia înaintată a unui front militar.

3. (despre mirosuri) puternic; intens.

4. (fig.) care produce o impresie puternică; (despre ochi, privire) ager.


Drept 1

Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. directus)

1. care are o poziție orizontală (față de un punct de reper); neted, orizontal, plan.

2. care este potrivit (conform) cu anumite reguli sau cu anumite cerințe si: bun, corect, riguros; (pex) care nu favorizează pe cineva sau ceva; imparțial, obiectiv.

3. cuvenit.

4. fem. (reg) virgină.

5. împărțit echitabil.

6. unghi ~ = unghi format de două drepte perpendiculare una pe cealaltă.

7. veritabil.

8. (d. construcții, obiecte etc.) care se află în partea sau în direcția mâinii drepte a unei persoane orientate cu fața în aceeași direcție cu obiectul.

9. (d. cursuri de apă sau d. malurile lor) care se află pe partea sau în direcția mâinii drepte a unei persoane așezate cu fața în direcția cursului unei ape.

10. (d. părți ale îmbrăcămintei) care corespunde părții drepte a corpului.

11. (fig; d. privire) care este fără ascunzișuri; deschis, direct.

12. (pop; d. oameni) care este legat de cineva printr-un grad apropiat de rudenie (în linie ascendentă sau descendentă).

13. (d. drumuri, căi, etc.) care reprezintă cea mai mică distanță între două puncte, fără ocolișuri; (pop) oblu.

14. (d. haine) care are o croială simplă.

15. (d. lucruri, ființe, părți ale lor etc.) care are o poziție verticală (față de un punct de reper).

16. (d. oameni) care trăiește și acționează conform dreptății, adevărului, omeniei si: cinstit, integru.

17. (d. obiecte cu formă alungită) care nu prezintă curburi sau cotituri; (pop) oblu, regulat.

18. (d. organe sau părți ale corpului) așezat în partea opusă părții corpului omenesc în care se află inima.

19. (d. părți ale corpului la om sau la animale) care are o formă (sau este într-o poziție) corectă, normală, fără defecte.

20. (d. sentimente, manifestări ale oamenilor) care reflectă sinceritate.

21. (d. simptome, boli etc.) care apare, care se manifestă etc. în partea dreaptă a corpului sau a unui organ.

22. (d. suprafețe) neted.

23. (d. terenuri înclinate, forme de relief sau părți ale lor) aproape vertical; abrupt, escarpat, povârnit.

24. (d. viață) care este în conformitate cu normele moralei; etic, moral.

25. (fig; d. acțiuni ale omului sau d. noțiuni abstracte) care este, se face etc. potrivit dreptății și adevărului; bun, cinstit, întemeiat, just.

26. (grm; înv) complement ~ = complement direct.

27. (în limbajul bisericesc) cuvios; (pex) auster.

28. (înv) devotat.

29. (înv) nevinovat.

30. (literă) care are tăietura verticală.


Ascuțit

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (v. ascuți)

1. (despre obiecte) care este prevăzut cu tăiș sau cu vârf; înţepător, muchiat, tăios.

2. unghi ~ = unghi mai mic de 90 de grade.

3. fig. ager, pătrunzător, perspicace.

4. (despre senzații, sentimente etc.) intens, viu.

5. (despre conflicte, ciocniri etc.) violent, înverșunat.

6. (despre vorbe, privire) care străpunge; sfredelitor; aspru, tăios.

7. (despre sunete, glas, râs) strident.

8. s. n. faptul de a ascuți.

9. (înv.) ascuțiș.


Spionător, -oare

Parte de vorbire: adj. (înv.)
Origine: (spiona + -tor)

1. (despre ochi, privire) care spionează; iscoditor.

2. (var.) (înv.) spionitor.


Rătăcitor, -oare

Parte de vorbire: adj.
Origine: (rătăci + -tor)

1. care umblă (fără odihnă) din loc în loc, care rătăcește; hoinar, pribeag, nomad.

2. (fig.; despre privire) care se mută dintr-un punct în altul, exprimând nedumerire, nesiguranță, tulburare.

3. (fig.; despre privire) care se fixeză în gol.