Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. probabilité, lat. probabilitas)
1. caracterul a ceea ce este probabil; aparență de adevăr, posibilitate cu multe șanse de realizare.
2. (stat. mat.) raportul dintre numărul cazurilor favorabile și al celor total posibile dintr-o experiență etc.
3. teoria ~tății = teorie despre fenomene sau evenimente întâmplătoare, repetabile, cu caracter de masă.
4. calculul ~tăților = capitol al matematicii care se ocupă cu studiul probabilităților producerii unui fenomen sau eveniment dintr-un complex de fenomene ori evenimente de același fel.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. improbabilité)
1. caracterul a ceea ce este improbabil.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aléatoire, lat. aleatorius)
1. care depinde de un eveniment incert; supus hazardului; întâmplător; stocastic.
2. variabilă ~ie (sau stocastică) = mărime care poate avea diferite valori, fiecare dintre ele fiind luată ca o anume probabilitate; muzică ~ie = muzică în care autorul introduce elemente de hazard, de improvizaţie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. fiabilité, engl. fiability)
1. capacitate de funcționare a unui aparat, a unui sistem tehnic fără defecțiuni o perioadă îndelungată de timp.
2. ramură a științei care studiază măsurile generale ce trebuie avute în vedere la proiectarea, fabricarea și exploatarea sistemelor tehnice pentru a se asigura o maximă eficiență în utilizarea lor.
3. (biol.) probabilitate de supraviețuire a unui organism, exprimată prin vitalitate, capacitate de adaptare la condițiile de mediu.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. interférence)
1. întâlnire, încrucișare, combinare a două sau mai multe fenomene, întâmplări, fapte etc.
2. suprapunere a efectelor a două mișcări vibratorii provenind din surse diferite.
3. (genet.) probabilitate mai redusă de crossing-over în vecinătatea unuia anterior realizat.
4. influența mutuală a sondelor prin care se exploatează același zăcământ.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. plausibilité)
2. (inform.) probabilitate pentru un singur subansamblu informaţional de a nu fi atins de eroare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (lat. pondus, -eris)
1. greutate.
2. (fig.) importanță, valoare.
3. (fiz.) coeficient care afectează fiecare dintre valorile unei mărimi determinate experimental, indicând probabilitatea de obținere a valorii respective.
4. (stat.) numărul unităților existente într-o grupă a unei colectivități, căruia îi corespunde o valoare a variabilei.
5. frecvență.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. probabilisme)
1. concepție potrivit căreia nu se poate stabili cu certitudine dacă un enunț este adevărat sau nu, ci se poate distinge doar un oarecare grad de probabilitate.
2. caracterul probabil, statistic al fenomenelor și proceselor sociale.
3. principiu moral potrivit căruia atunci când există un conflict între o normă și libertate, o acțiune contra normei este permisă dacă ea se desfășoară conform unei opinii probabile.