Parte de vorbire: I. s.n., II. adj. invar.
Origine: (fr., germ. auto)
1. I. vehicul cu motor; automobil.
2. II. (despre transporturi, tracţiune) făcut cu un autovehicul; de automobil.
3. salon ~ = eveniment anual în cadrul căruia producătorii își prezintă ultimele modele.
4. școală ~ = școală pentru învățarea conducerii automobilului și a normelor de circulaţie, precum și pregătirea candidaților pentru obținerea permisului de conducere; școală de șoferi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. borghesia, după fr. bourgeoisie)
1. (în feudalism) populaţia oraşelor; târgoveţii, orăşenii.
2. clasă socială dominantă în orânduirea capitalistă, proprietară a principalelor mijloace de producţie.
3. mica ~ = categorie socială intermediară reprezentând micii producători de mărfuri şi micii comercianţi de la oraşe şi sate.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. collecter)
1. a aduna şi depozita materiale, lucruri etc.
2. a aduna de la producători diferite produse pe baza unor contracte încheiate cu aceştia.
3. (despre un abces, o rană) a face puroi; a coace.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. coopérativiser)
1. a uni în cooperative pe micii producători.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cote, lat. quato)
1. parte cu care contribuie cineva la o cheltuială comună sau care îi revine în urma unei împărţeli.
2. parte dintr-un tot căreia i se dă o anumită destinaţie; cotă-parte, participaţie.
3. contribuţie obligatorie, în produse agricole, impusă producătorilor de către stat la termene şi preţuri fixate de el.
4. document de referinţă care constată cursul valorilor înscrise la bursă2, rezultate din cotaţiile unei zile.
5. ~a bursei = nivelul cursului valutar la bursă.
6. altitudine a unui punct faţă de nivelul mării; nivelul unei ape curgătoare.
7. nivelul la care navighează un submarin.
8. (mat.) a treia coordonată carteziană a unui punct din spaţiu.
9. fiecare dintre dimensiunile unei piese, ale unei construcţii indicate pe un desen.
10. semn în cifre şi litere care arată locul unor cărţi, documente etc. într-o bibliotecă, într-o arhivă, a unei piese filatelice în cataloage sau reviste de specialitate.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. exploiter)
1. a pune în valoare un bun în vederea realizării unor scopuri economice; a valorifica, a cultiva.
2. a-şi însuşi fără echivalent plusprodusul sau munca producătorilor direcţi; a acapara roadele muncii altuia.
3. (fig.) a folosi abuziv, a profita.