Dictionar

profesiune/profesie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. profession, lat. professio)

1. activitate cu caracter permanent desfășurată de cineva în baza unei calificări; meserie, îndeletnicire, ocupație.
2. ~ de credință = declarație publică făcută de cineva asupra principiilor sau convingerilor sale (morale, politice etc.).
 

abilita

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (germ. habilitieren, lat. habilitare)

1. a conferi dreptul de a practica o anumită profesiune, în urma unui examen sau concurs.
2. a conferi un anumit titlu, grad etc.; a face apt; a împuternici.
 

actorie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (actor + -ie)

1. arta sau ocupația de a interpreta roluri fictive în piese de teatru, filme sau televiziune; profesiunea de actor.
 

armurărie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. armurerie)

1. profesiunea armurierului.
2. fabricare, comerț de arme.
 

avocatură

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (germ. Advokatur)

1. profesiunea sau munca de avocat; practicare a profesiei de avocat.
2. (var.) advocatură.
 

calificare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (califica)

1. acțiunea de a (se) califica; pregătire teoretică și practică într-o profesiune.
2. etapă eliminatorie într-un concurs, într-o competiție sportivă.
3. titlu obținut în urma trecerii unor examene, a unor probe.
4. (jur.) ~a infracțiunii = stabilirea caracterului penal al unei fapte și încadrarea ei în textul de lege.
 

cascadorie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (cascador + -ie)

1. profesiunea de cascador.
2. faptă temerară, de cascador.