profit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. profit, germ. Profit)

1. câștig, folos.
2. beneficiu reprezentând diferența dintre activul și pasivul unei întreprinderi comerciale; plusvaloarea privită ca un rezultat al întregului capital investit.

profita

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. profiter)

1. a trage un profit, un avantaj; a câștiga.
2. (depr.) a urmări un folos în orice împrejurare.

profitabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. profitable)

1. care aduce profit; avantajos, rentabil.

profiterol

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. profiterole)

1. prăjitură cu cremă, înghețată și frișcă.

profitor, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. profiteur)

1. (cel) care caută să profite din orice situație; afacerist, speculant.

superprofit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. superprofit)

1. profit extrem de important.

supraprofit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după engl. superprofit)

1. profit suplimentar realizat prin reducerea, în anumite întreprinderi, a valorii individuale a mărfurilor sub valoarea lor socială.

abuza

Parte de vorbire:  vb. intr.  
Etimologie: (fr. abuser)

1. a uza de ceva în mod exagerat, a folosi (conștient) fără măsură; a face abuz.
2. a exagera în utilizarea unei posibilități, a unei libertăți.
3. a profita în chip nedemn de o situație, un avantaj, încredere.
4. a amăgi, a înșela.
5. a violenta, a viola.

activ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. actif, lat. activus, II, 2/ rus. aktiv)

1. adj. care participă efectiv la o acțiune; harnic, dinamic.
2. (biol.) aflat în stare de completă funcționare.
3. membru ~ = membru al unei organizații, instituții, având obligații și bucurându-se de drepturi depline.
4. (mil.) în activitate.
5. (despre corpuri, substanțe) care intră ușor în reacție.
6. (despre diateza verbală) care arată că subiectul săvârșește acțiunea.
7. vocabular ~ = vocabular folosit în mod curent.
8. (despre operații, conturi, bilanțuri) care se soldează cu un profit.
9. s. n. totalitatea mijloacelor economice ale unei întreprinderi, instituții etc.; parte a bilanțului în care sunt înscrise aceste mijloace.
10. colectiv de membri pe lângă un organ de partid, pe care se sprijină în întreaga sa activitate.
11. adv. în mod activ.

afacere

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. affaire)

1. activitate comercială.
2. cifră de ~i = total al banilor obținuți în comerț sau în alte activități economice.
3. acțiune din care rezultă un profit.
4. tranzacție economică.
5. (fam.) îndeletnicire.
6. ~i interne (sau externe) = treburi, preocupări, lucrări privind problemele interne (sau externe) ale unui stat.

afacerism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. affairisme)

1. practică constând în realizarea de profituri personale.

ascomicete

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ascomycétes)

1. clasă de ciuperci saprofite sau parazite care se înmulțesc prin spori.

aulofite

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aulophytes)

1. plante care trăiesc în cavitățile unor organe ale altor plante cu autotrofe sau saprofite.