Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. programme, germ. Programm)
1. plan de activitate cuprinzând etapele propuse pentru o anumită perioadă; desfășurarea activității după un anumit plan.
2. orar.
3. foaie de hârtie, broșură care prezintă amănunte în legătură cu un spectacol; ordinea în care se desfășoară o emisiune de radio și tv.
4. expunere scrisă a principiilor, a țelurilor urmărite și a mijloacelor preconizate pentru realizarea lor ale unui partid politic, ale unei organizații, ale unui guvern.
5. (inform.) ansamblu de instrucțiuni codate necesare unui calculator, unei operații automate.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (articol + program)
1. articol care exprimă un program.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (declarație + program)
1. declarație care conține un program (de obicei cu caracter politic).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. macroprogramme)
1. (inform.) program principal care leagă operaţiile sub formă de subprograme.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. microprogramm)
1. program scris într-un ordinator microprogramat.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. miniprogramme)
1. program scurt sau care a fost scurtat.
2. (informatică) program mic folosit de un calculator pentru rezolvarea unei probleme simple; (fam.) progrămel.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. programmer)
1. a stabili, a fixa un program.
2. a planifica, a organiza o serie de operațiuni.
3. a planifica la o anumită dată.
6. a scrie, a dezvolta un program informatic.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (engl. access)
1. (inform.) a avea acces, a intra într-o reţea, într-un program.
2. a obţine o instrucţiune din memorie, pentru a o executa.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Akzidenzen)
1. lucrări tipografice mărunte şi variate (afişe, invitaţii, programe etc.).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. affectation, lat. affectatio)
1. purtare nefirească, studiată, artificială.
2. programare pe termen lung a unei exploatări forestiere.
3. (cib.) instrucţiune care dă o valoare unei variabile.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. alphabet, lat. alphabetum)
1. sistem de semne grafice (litere) într-o ordine convenţională, care redau sunetele de bază ale unei limbi.
2. ~ telegrafic = alfabet reprezentând combinaţiile de semnale ale unui cod telegrafic; ~ Braille /brai/ = alfabet convenţional cu semnele în relief pentru nevăzători.
3. (inform.) totalitatea simbolurilor la baza unui limbaj de programare.
4. (fig.) minimum de cunoştinţe (necesare).
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. algol; engl. algol, cf. ALG(orithmic) O(riented) L(anguage))
1. (informatică) limbaj de programare adecvat scrierii algoritmilor.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. algorithmique)
1. care se bazează pe algoritme.
2. (inform.) limbaj ~ = limbaj de programare pentru ordinatoare.