OK
X
anticivilizator, -oare
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (anti- + civilizator)
1.
împotriva
civilizației,
progresului.
antiprogresist, -ă
Parte de vorbire:
adj., s.m.f.
Etimologie: (anti- + progresist, cf. fr. antiprogressiste)
1.
(persoană)
care
este
împotriva
progresului;
conservator.
2.
(antonim)
novator.
antiștiințific, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. anti-scientifique)
1.
contrar
teoriilor
științifice
și
progresului.
avangardist, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.m.f.
Etimologie: (fr. avant-gardiste)
1.
I.
privitor
la
avangardism;
care
aparține
avangardismului.
2.
care
aparține
avangardei
literare,
artistice
etc.
3.
care
este
în
avangardă,
înaintea
timpului
său,
în
fruntea
progresului
sau
a
cunoașterii.
4.
II.
adept
al
avangardismului;
cel
care
face
parte
dintr-o
avangardă,
dintr-o
mișcare
inovatoare.
5.
(antonime)
conservator,
misoneist.
internaționalism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. internationalisme)
1.
solidaritate,
cooperare
între
națiuni,
popoare,
țări,
clase
și
partide
independente,
egale
în
drepturi,
pe
baza
unor
interese
și
vederi
comune,
în
scopul
sprijinului
reciproc
al
progresului
și
păcii.
2.
cuvânt
internațional.
modern, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. moderne, it. moderne, lat. modernus)
1.
nou,
relativ
recent,
din
timpurile
prezente;
care
corespunde
stadiului
actual
al
progresului.
2.
limbă
~ă
=
limbă
vie,
care
se
vorbește
în
prezent.
3.
(despre
învățământ,
clase,
licee)
care
pune
accentul
pe
studiul
limbii
și
al
disciplinelor
umanistice.
4.
în
concordanță
cu
moda,
la
modă.