Dictionar

demagog, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. démagogue)

1. (în Grecia antică) conducător al unei grupări democratice.
2. cel care caută să-şi creeze popularitate prin discursuri bombastice, promisiuni mincinoase etc.
 

demagogie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. démagogie, gr. demagogia)

1. metodă şi atitudine politică de înşelare a maselor prin promisiuni mincinoase, discursuri bombastice etc. pentru a obţine popularitate; atitudine de demagog.
 

expectativă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. expectative)

1. aşteptare, speranţă întemeiată pe anumite drepturi, promisiuni sau probabilităţi; expectaţie.
 

promițător, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (promite + -/ă/tor)

1. care promite, care dă speranță; plin de promisiuni.
2. (antonime) descurajant, descurajator.
 

racola

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. racoler)

1. a recruta, a ademeni prin promisiuni, presiuni etc.
 

seducţie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. séduction, lat. seductio)

1. seducere.
2. (jur.) infracţiune săvârşită de un bărbat care, prin promisiuni de căsătorie, determină o minoră să aibă cu el raport sexual.