Rezultate principale (Pronunție.):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (lat. pronuntio, it. pronunzia)
1. pronunțare, rostire; mod de a pronunța.
Rezultate secundare (Pronunție.):
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. deltacisme)
1. (med.) defect de pronunție a consoanelor dentale „d” și „t”.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. joncture)
1. (lingv.) graniță lingvistică pertinentă, marcată de o pauză virtuală și de o schimbare a intonației, între două segmente, silabe, morfeme, sintagme sau propoziții.
2. (lingv.) element fonetic care marchează o pauză; separare între două elemente de pronunție (foneme etc.), care este relevantă pentru înțelegerea unei limbi.
Parte de vorbire: adj., s.f.
Origine: (engl. semi-occlusiv)
1. (consoană) a cărei pronunție începe cu o ocluzivă și continuă cu o fricativă; africat(ă).
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (pronunța)
1. emitere a sunetelor, silabelor, cuvintelor etc. cu ajutorul organelor vorbirii.
2. articulare a sunetelor, silabelor, cuvintelor etc. cu ajutorul organelor vorbirii.
3. mod de a pronunța; pronunție.
4. (jur) decizie într-un litigiu comunicată părților de către autoritatea competentă care a luat-o.
5. (înv) pronunțiație, (înv.) pronunțiatură.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (gr. lalo, -ein „a vorbi”)