Dictionar

propulsie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. propulsion, lat. propulsio)

1. forță exercitată asupra unui vehicul, obiect etc. pentru a-i provoca mișcarea de înaintare.
2. sistem tehnic prin care se realizează această acțiune.
 

autopropulsie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. autopropulsion)

1. propulsie a unui vehicul prin consum de energie din interior.
 

retropropulsie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. rétropropulsion)

1. frânare a unui vehicul spațial cu o fuzee.
 

semiautopropulsie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. semi-autopropulsion)

1. acțiune care caracterizează evoluția unui proiectil semiautopropulsat.
 

termopropulsie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. thermopropulsion)

1. propulsie bazată pe energia termică.
 

acvaplan

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aquaplane)

1. planșă de lemn, în sport, care alunecă pe apă remorcată de o ambarcație cu motor.
2. sport practicat pe o asemenea planșă.
3. ambarcație de transport având propulsie cu reacție submarină.
 

automobil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr., it. automobile, germ. Automobil)

1. adj. care se mișcă prin el însuși.
2. s. n. vehicul pe roți care se poate deplasa prin mijloace de propulsie proprie.
 

automodel

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. auto-modèle)

1. autovehicul în miniatură, cu un sistem de propulsie și de comandă.
 

autopropulsat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. autopropulsé)

1. care se deplasează prin autopropulsie.
 

autopropulsie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. autopropulsion)

1. propulsie a unui vehicul prin consum de energie din interior.
 

autoremorcher

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (auto2- + remorcher)

1. remorcher cu propulsie proprie.