mesaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. message)

1. informație, comunicare; știre, veste.
2. comunicare telefonică la biroul poștal, care este transmisă destinatarului pe cale poștală.
3. comunicare oficială adresată de șeful statului către armată, către popor etc.
4. formă de comunicare larg uzitată la nivelul șefilor de state și de guverne, prin care se exprimă puncte de vedere sau propuneri privind soluționarea unor probleme importante și de actualitate ale relațiilor internaționale.
5. încărcătura de idei și de sentimente, de semnificații și de atitudini a unei opere de artă.
6. ~ genetic = cantitatea de informații din moleculele acidului ribonucleic ale unui organism.
7. (cib.) lot de informații formând un tot inteligibil sau exploatabil și transmis deodată.

obiecție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. objection, lat. obiectio)

1. argument pe care cineva îl opune unei propuneri, pretenții, teze sau prin care își manifestă dezacordul față de acestea.

veto

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat., fr. veto)

1. cuvânt folosit de tribunii plebei în Roma antică pentru a împiedica adoptarea unor legi care ar fi lovit în interesele plebeilor.
2. drept excepțional pe care îl are o persoană, un stat etc. de a se opune adoptării unei propuneri discutate în organizația din care face parte.

întărire

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vb. întări)

1. acțiunea de a (se) întări și rezultatul ei.
2. (înv.) întăritură.
3. sporire a rigidității unei substanțe.
4. creștere a densității unei substanțe.
5. (mil; spc) fortificare a unei poziții strategice.
6. (mil; ccr; lpl) fortificații.
7. (mil; ccr; lpl) trupe militare trimise în ajutorul cuiva.
8. (fig) dobândire a capacității de a suporta loviturile sorții.
9. creștere a forței cuiva.
10. scrobire.
11. consolidare.
12. mărire a rezistenței unei piese, a unui sistem tehnic.
13. întețire a unei intemperii.
14. reconfortare.
15. recăpătare a puterilor după o boală.
16. (gmț) consumare a unei băuturi alcoolice.
17. (reg) unire a stupilor.
18. încuviințare (a unei păreri sau) a unei propuneri.
19. legalizare a unui act.
20. (ccr) act legalizat.
21. confirmare (a unei convingeri sau) a unei bănuieli.
22. accentuare a unui contur într-un desen.
23. (îs) pronume de ~ = pronume care accentuează identitatea persoanei desemnate.
24. (îs) adjectiv de ~ = adjectiv care însoțește un substantiv sau un alt pronume cu scopul de a accentua obiectul determinat.

obiectare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (obiecta)

1. acțiunea de a obiecta și rezultatul ei; obiecție.
2. argument pe care cineva îl opune unei afirmații, unei propuneri, unei cereri; obiecție.
3. dezaprobare verbală adresată cuiva în semn de nemulțumire; imputare, reproș.