Parte de vorbire: s.
Origine: (it. audioprotettore)
1. dispozitiv care protejează urechile de zgomote.
Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (lat. protector, lat. protecteur)
1. (cel) care protejează, apără, favorizează (pe cineva sau ceva); ocrotitor; binevoitor.
2. (stat) care deţine protectoratul asupra unui teritoriu.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. protectorat)
1. formă de dependenţă instituită printr-un tratat, prin care statul „protejat” transferă statului „protector” elemente ale suveranităţii sale politice.
Parte de vorbire: s.f. (înv.)
Origine: (protector + -iță)
1. cea care protejează; protectoare.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. enrober)
1. a acoperi cu un strat protector; a îngloba.
2. a amesteca un material granular cu un liant.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (anti- + -fon2)
1. a acoperi (caroseria unui autovehicul) cu un strat protector pentru atenuarea zgomotelor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. enveloppe)
1. înveliş protector din cauciuc al unei camere de aer, al unei roţi de vehicul.
2. înveliş al unei mingi (de fotbal, volei etc.).
4. mapă în care se păstrează o carte în timpul cititului.
5. plic.
6. (arte) atmosferă care învăluie figurile dintr-un tablou.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. armature, lat. armatura)
1. ansamblu de bare metalice dintr-un element de beton armat.
2. totalitatea pieselor metalice ale unor instalaţii alcătuite din ţevi sau conducte.
3. construcţie de lemn, de zidărie etc. servind la întărirea pereţilor unei galerii subterane.
4. fiecare dintre plăcile conducătoare ale unui condensator electric.
5. înveliş metalic protector al unui cablu electric.
6. ~ (bucală) = totalitatea părţilor care formează aparatul bucal al insectelor, crustaceelor.
7. (fig.) ceea ce susţine, serveşte ca bază diferitelor părţi ale unui tot; osatură (3), schelet (3).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. calyptre, gr. kalyptra)
1. ţesut protector care acoperă vârful radicetei; piloriză.
2. (la licheni şi muşchi) parte a arhegonului în care se formează sporii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., it. carapace)
1. înveliş tare care acoperă corpul broaştelor ţestoase, al racilor etc.