Dictionar

protecție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. protection, lat. protectio)

1. ocrotire, pază, apărare.
2. ~ a muncii = totalitatea măsurilor tehnico-organizatorice, sanitare etc. menite să prevină îmbolnăvirile profesionale și accidentele de muncă.
3. sprijin, ajutor dat cuiva de o persoană influentă.
4. persoană care acordă acest sprijin.
 

autoprotecție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. autoprotection)

1. protecție pe care și-o asigură singur cineva sau ceva împotriva pericolelor, riscurilor, dăunătorilor etc.
2. reacție automată de protecție la un pericol, risc etc.
3. (domeniul nuclear) protecția regiunilor interne ale unui corp rezultată din absorbția radiațiilor în regiunile externe.
 

radioprotecție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. radioprotection)

1. complex de măsuri pentru apărarea omului și a naturii de efectele nocive ale radiațiilor.
 

termoprotecție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (termo- + protecţie)

1. ansamblu de operații și mijloace tehnice care protejează de efectele încălzirii excesive.
 

amuletă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amulette, lat. amuletum)

1. obiect mic căruia i se atribuie, magic, o putere de protecție, vindecare etc.; talisman, fetiș.
 

antichimic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. antichimique)

1. destinat protecției împotriva armei chimice.
 

antigrizutos, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. antigrisouteux)

1. prevăzut cu dispozitive speciale de protecție contra exploziilor în minele de cărbuni cu emanații de grizu.
 

armură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. armure)

1. îmbrăcăminte de protecție din plăci de metal și zale, la războinicii medievali.
2. mod de împletire a fibrelor de urzeală cu cele de bătătură ale unei țesături.
3. (muz.) totalitatea sunetelor de alterație la cheie, spre a indica tonalitatea; armatură.
 

auspiciu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. auspicium, fr. auspice)

1. (la romani) prevestire făcută de auguri (I).
2. dreptul de a lua auspiciile (rezervat consulilor, pretorilor și cenzorilor).
3. (rar) protecție.
4. sub ~iile cuiva = sub egida, sub patronajul cuiva; sub cele mai bune ~ii = în împrejurări favorabile.
 

autoprotector, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (auto- + protector)

1. care se protejează pe sine.
2. care beneficiază de autoprotecție.