Dictionar

Protonic, -ă (1)

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. protonique)

1. (fiz.) care ține de protoni, privitor la protoni (particulă elementară constitutivă a nucleului atomic, cu sarcină pozitivă).


Protonic, -ă (2)

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. protonique)

1. (despre sunete, silabe) care precedă silaba accentuată; pretonic, (rar) proton.

2. (antonim) posttonic.


Alfa 1

Parte de vorbire: s.m. inv.
Origine: (fr., gr. alpha)

1. prima literă a alfabetului grecesc (α, Α), corespunzând sunetului a.

2. ~ şi omega = începutul şi sfârşitul.

3. (fiz.) particulă ~ = particulă din doi protoni şi doi neutroni; radiaţie ~ = radiaţie din particule alfa.


Antinucleu

Parte de vorbire: s.
Origine: (anti- + nucleu)

1. nucleu atomic din antiprotoni şi antineutroni.


Bază

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. base, /9/ rus. baza)

1. parte inferioară a unui corp, edificiu etc.; temelie, fundament.

2. distanță între difuzoarele (externe) ale unui sistem de redare radiofonică.

3. electrod corespunzător zonei dintre două joncțiuni ale unui tranzistor.

4. (mat.) număr real, pozitiv și diferit de 1, la care se face logaritmarea.

5. ~ a puterii (unui număr) = număr care se ridică la puterea indicată de exponent.

6. latură a unui poligon sau față a unui poliedru, în poziția cea mai de jos.

7. element fundamental, esențial a ceva (cuvânt, combinație chimică etc.).

8. de ~ = principal, fundamental; a pune ~ ele = a întemeia, a înființa.

9. totalitatea relațiilor de producție dintr-o etapă determinată a dezvoltării sociale, economice, pe care se înalță suprastructura corespunzătoare.

10. loc de concentrare a unor oameni, trupe, mijloace materiale etc. pentru o activitate determinată.

11. ~ militară = zonă special amenajată și dotată cu instalații, în care sunt concentrate unități, mijloace și materiale de luptă.

12. ~ sportivă = teren special amenajat și dotat pentru practicarea diferitelor sporturi.

13. substanță chimică cu gust leșietic, care albăstrește hârtia de turnesol și care, în combinație cu un acid, formează o sare; substanță care poate fixa protonii eliberați de un acid.


Protonic, -ă (1)

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. protonique)

1. (fiz.) care ține de protoni, privitor la protoni (particulă elementară constitutivă a nucleului atomic, cu sarcină pozitivă).