Dictionar

 
 
 

strumifer, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. strumifère)

1. prevăzut cu protuberanțe sau umflături.
 

titanoteriu

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (engl. titanothere)

1. mamifer mare și greoi fosil din oligocen, înrudit cu caii și rinocerii, având craniul cu două protuberanțe osoase.
 

verucos, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. verruqueux, lat. verrucosus)

1. (med.) care este acoperit de negi; plin de negi; verucifer.
2. (bot.) acoperit cu protuberanțe mici, sferice, de forma unor negi.
3. care are forma unor negi; veruciform.