Parte de vorbire: s.
Origine: (it. provenienza, germ. Provenienz, fr. provenance)
1. origine, obârşie; locul de unde provine ceva.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. apocatastase, gr. apokatastasis)
1. readucere la un stadiu anterior.
2. (la stoici şi unii mistici) reconstituire a unor situaţii iniţiale de provenienţă originară.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. arcane, lat. arcanum)
1. (pl.) taină, secret, mister.
2. loc tainic, misterios.
3. nume dat ciclurilor astrologice de provenienţă egipteană.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. boston)
1. dans lent asemănător valsului, de provenienţă americană; melodia corespunzătoare.
2. gen pianistic în jaz, prin alternanţă a notelor joase cu acordurile pe care acestea le susţin.
Parte de vorbire: s.n. (franțuzism)
Origine: (fr. bric-à-brac)
1. mulțimea obiectelor de mică valoare și de proveniență variată, prezentate în cea mai mare dezordine; vechituri, lucruri fără valoare, uzate și demodate; (prin metonimie) magazin de vechituri.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. extraction, lat. extractio)
1. extragere; scoatere a unui dinte, a unei măsele.
2. (chim.) separare a unui component dintr-un amestec.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. fascicule, lat. fasciculus)
1. mănunchi, reunire de mai multe obiecte, lucruri de același fel.
2. mănunchi de radiații, de proveniență comună, care străbat prin același punct.
3. (mat.) ~ de drepte = mulțime de drepte care trec printr-un punct fix.
4. grup de fibre musculare, nervoase sau conjuctive, având același traiect și aceeași distribuție.
5. țesut vegetal conducător, din fibre lemnoase și liberiene care străbat tulpina, ramurile și frunzele.