Dictionar

Rezultate secundare (Psihic):

Psihic, -ă

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. psychique, germ. psychisch)

1. adj. referitor la psihic; sufletesc.

2. s. n. formă specifică de reflectare a realității obiective, proprie omului și animalelor superioare, produs al activității sistemului nervos; totalitatea fenomenelor și proceselor prin care se realizează această reflectare.

3. structură sufletească proprie cuiva.


Abreacţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abréaction)

1. (psihan.) reapariţie bruscă a unor tensiuni emoţionale, regulate.

2. reacție de eliberare a unor tensiuni emoționale care altfel ar întreține conflictele psihice și ar genera tulburări durabile; reacție de apărare.

3. sin. catharsis.


Abulie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aboulie)

1. boală psihică manifestată prin pierderea sau slăbirea voinţei.

2. (fig.) inerţie.


Acomodație

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. accommodation)

1. acțiunea sau rezultatul acțiunii de a (se) acomoda; acomodare.

2. schimbarea prezentată de o ființă vie pentru a se adapta în afara mediului său natural.

3. (biologie) adaptarea unui organism la schimbările din mediul său de viață.

4. (psihologie) modelarea psihică inconștientă care permite unui individ adaptarea la mediul său.

5. (oftalmologie) modificarea curburii cristalinului, care permite ochiului vadă clar obiectele aflate la diferite distanțe de el; modificări oculare adaptative care asigură claritatea imaginilor pentru diferite distanțe de vizualizare.

6. (învechit) acțiunea de instalare convenabilă a unei persoane.

7. (var.) acomodațiune.

8. (antonime) inadaptare, neadaptare.


Alienaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aliénation, lat. alienatio)

1. tulburare gravă a funcţiilor psihice; nebunie; demenţă.


Aliteraţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. allitération)

1. repetare, cu efect muzical, a aceluiaşi sunet (consoană) sau grup de sunete în cuvinte care se succedă; homeoproforon, parhomeon.

2. (med.) repetare a unor sunete sau silabe în stări de puternică excitaţie psihică.

3. tendinţă patologică, obsedantă spre rimă, realizată prin repetarea de silabe.

4. (înv.) aliterațiune.


Amprentă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. empreinte)

1. urmă lăsată de un obiect prin apăsare.

2. (pl.) ~e digitale = urmele lăsate de vârfurile degetelor pe ceva.

3. mulaj al maxilarului sau al unei părţi din acesta servind pentru lucrarea protezelor dentare.

4. (fig.) urmă lăsată de o idee, de o stare psihică etc.