Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. instrumental)
1. adj. (despre muzică) executat cu ajutorul instrumentelor.
2. complement circumstanțial ~ = complement care arată mijlocul prin care se îndeplinește o acțiune; propoziție ~ă (și s. f.) = propoziție circumstanțială care îndeplinește în frază rol de complement circumstanțial instrumental.
3. (psih.; despre condiționări, obiecte, acte psihice) care servește drept mijloc pentru dezvoltarea unei acțiuni sau obținerea unui efect.
4. s. n. caz al flexiunii nominale în indo-europeană (transmis și în limba rusă) care arată instrumentul cu ajutorul căruia se realizează acțiunea verbului.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. maladif)
1. cu aspect sau caracter nesănătos; bolnăvicios.
2. (despre stări psihice) care trădează o boală.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.f.
Origine: (fr. métapsychique)
1. I. (despre fenomene psihice) ale căror cauză și mod de desfășurare nu pot fi explicate științific; parapsihic.
2. II. disciplină psihologică având ca obiect studiul fenomenelor metapsihice; metapsihologie, parapsihologie.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. onirique)
1. referitor la vise, la onirism; (despre fenomene psihice) care se desfăşoară în vis.
2. (despre stări psihopatologice) asemănător visului; delirant, halucinant.
3. (despre creaţii literare) care presupune o stare de vis, inspirat de vis.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. paranormal)
1. (despre fenomene psihice) în afara normalului; care se află la marginea normalului, a normalității.
2. care nu poate fi explicat de știință; care nu poate fi explicat prin legi, mecanisme normale.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. Progredient)
1. progresiv.
2. (despre evoluţia unor boli psihice) cu dezvoltare continuă, lentă a simptomatologiei.