Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acatalepsie)
1. (la scepticii greci) renunţare din principiu de a mai căuta soluţia unei probleme; imposibilitatea de a atinge certitudinea.
2. (med.) nesiguranţă în punerea unui diagnostic.
3. (med.) boală care atacă creierul și îi privează pe cei atacați de capacitatea de a înțelege un lucru, de a urma un raționament.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. aerophon)
1. (despre instrumente muzicale) care produce sunetele prin punerea în vibraţie a unei coloane de aer dintr-un tub sau a unor ancii.
Parte de vorbire: adj. invar.
Origine: (germ. Agfacolor, nume comercial)
1. procedeu ~ = procedeu de fotografiere sau de cinematografiere a unei imagini colorate prin suprapunerea a trei straturi fotosensibile.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. agitateur)
1. dispozitiv mecanic servind la amestecarea lichidelor, la activarea transmiterii de căldură.
2. dispozitiv servind la punerea în mişcare a granulelor unui material.
Parte de vorbire: s.
Origine: (amenaja)
1. acţiunea de a amenaja; organizare.
2. totalitatea lucrărilor care urmăresc combaterea acţiunilor dăunătoare sau valorificarea potenţialului unui curs de apă.
3. îngrijire raţională pentru punerea în valoare a pădurilor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amyloïdose)
1. boală gravă a metabolismului constând din depunerea în ţesutul conjunctiv a unei substanţe proteice amorfe asemănătoare cu amidonul.