Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. /s’/anémier)
1. tr., refl. a (-şi) pierde puterile din cauza anemiei.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după it. decadere)
1. a cădea, a ajunge într-o stare inferioară, a ajunge rău; a-şi pierde puterile, a fi în declin, a da îndărăt.
3. (jur.) a ~ din drepturi = a pierde un drept prin neîndeplinirea în termenul prevăzut de lege a unor condiţii sau formalităţi.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. dépasser)
1. a întrece, a lăsa în urmă (pe cineva sau ceva), mergând în acelaşi sens şi pe acelaşi drum; a o lua înainte.
2. a întrece o anumită limită, o anumită măsură.
3. a întrece puterile, competenţa cuiva.
Parte de vorbire: s.
Origine: (despera)
1. faptul de a despera; deznădejde; desperaţie.
2. cu ~ = în mod deznădăjduit; (fig.) din toate puterile; a împinge (pe cineva) la ~ = a face (pe cineva) să-şi piardă nădejdea.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. exécutif)
1. care are sarcina de a asigura aplicarea legilor.
2. putere ~ă (şi s. n.) = una dintre puterile fundamentale ale statului, guvernul; organ ~ = organ de stat cu funcţii de organizare şi de asigurare a executării legilor.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. ménager)
1. tr. a trata atent şi binevoitor, a se purta bine faţă de cineva.
2. a folosi cu chibzuinţă, a cruţa.
3. refl. a-şi cruţa puterile, a se îngriji.