Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. satanique)
1. referitor la Satana; care ține de Satana, care este diabolic.
2. care este o manifestare a puterilor lui Satana, care este dat, inspirat de el.
3. referitor la anumite secte ale căror ritualuri sunt închinate lui Satana; drăcesc, diavolesc.
4. (prin ext.) care prin cruzime, răutate, perfidie, viclenie, perversitate etc. este demn de Satana; pervers, perfid.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. séparation, lat. separatio)
1. separare.
2. (jur.) ~ de bunuri = regim matrimonial în unele state, prin păstrarea de către femeie a liberei dispuneri asupra bunurilor sale aduse în căsătorie; ~a puterilor = principiu fundamental de organizare a statului, potrivit căruia în acesta acționează trei puteri: legislativă, executivă și judecătorească, exercitate de organe diferite, cu drept de control reciproc.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (după fr. espionnage, it. spionaggio)
1. faptul de a spiona, spionare; îndeletnicirea spionului; iscodire, pândă, urmărire.
2. activitate întreprinsă pentru a obţine pe ascuns secrete militare, politice etc. în beneficiul unei puteri străine.
3. ~ industrial = acțiunea de a colecta clandestin informații despre secretele comerciale ale unui concurent.
4. contra~ = serviciu responsabil pentru controlul agenților de informații și demascarea celor străini.
5. serviciu de ~ = organizație responsabilă cu colectarea secretelor puterilor străine sau inamice.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. suprême, lat. supremus)
1. care este mai presus de toate; care este cel mai bun, cel mai mare.
2. care ocupă primul loc într-o ierarhie a valorilor sau a puterilor.
3. care are gradul, rangul cel mai înalt.
4. care iese în evidență, care excelează într-un domeniu, o activitate etc.
5. care vine ultimul (ex. momentul ~).
8. (antonime) infim, inferior.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. întări)
1. acțiunea de a (se) întări și rezultatul ei.
3. sporire a rigidității unei substanțe.
4. creștere a densității unei substanțe.
5. (mil; spc) fortificare a unei poziții strategice.
6. (mil; ccr; lpl) fortificații.
7. (mil; ccr; lpl) trupe militare trimise în ajutorul cuiva.
8. (fig) dobândire a capacității de a suporta loviturile sorții.
10. scrobire.
11. consolidare.
12. mărire a rezistenței unei piese, a unui sistem tehnic.
13. întețire a unei intemperii.
14. reconfortare.
15. recăpătare a puterilor după o boală.
16. (gmț) consumare a unei băuturi alcoolice.
18. încuviințare (a unei păreri sau) a unei propuneri.
19. legalizare a unui act.
20. (ccr) act legalizat.
21. confirmare (a unei convingeri sau) a unei bănuieli.
22. accentuare a unui contur într-un desen.
23. (îs) pronume de ~ = pronume care accentuează identitatea persoanei desemnate.
24. (îs) adjectiv de ~ = adjectiv care însoțește un substantiv sau un alt pronume cu scopul de a accentua obiectul determinat.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (v. depăși)
1. I. întrecut (de altceva sau altcineva).
2. care a trecut peste o anumită linie.
3. (fig.) a cărui competență sau putere este insuficientă.
5. II. acțiunea de a depăși și rezultatul ei; trecere peste o anumită limită; depășire.
6. (fig.) întrecere a puterilor sau a competenței cuiva; depășire.