acvilă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat., it. aquila)

1. pasăre răpitoare de zi, cu cioc și cu aripi puternice; pajură.

cascadă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. cascade)

1. cădere naturală de apă de la o mare înălțime; cataractă.
2. (fig.) suită de lucrări care se produc în sacade.
3. ~ de râs = râs sacadat și prelungit; ~ de aplauze = aplauze puternice.
4. montaj în ~ = mod de legare a unor aparate, mașini sau circuite electrice astfel încât curentul de la intrare să fie egal cu cel de la ieșirea elementului anterior.
5. succesiune de uzine hidroelectrice pe un curs de apă regularizat.
6. cădere liberă, pe sol, a unui acrobat sau cascador.

cataplexie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cataplexie)

1. încetare bruscă și de scurtă durată a oricărei mișcări datorită unei emoții puternice; stupoare.

coloidoclazie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. colloïdoclasie)

1. invadare a sângelui de către substanțe proteice, în cazul unei distrugeri tisulare puternice.
2. stare de șoc cu modificări în constantele fizico-chimice ale coloizilor sangvini.

diamant

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. diamant, /3/ germ. Diamant)

1. varietate de carbon pur, cristalizat, incolor și transparent, cu luciri puternice; cel mai dur dintre toate mineralele, folosit ca piatră prețioasă, ca abraziv etc.
2. unealtă formată dintr-o bucățică de diamant (1) fixată pe un suport cu mâner, care se folosește la tăiatul sticlei.
3. linguriță de metal cu suprafața exterioară acoperită cu țăndări fine de diamant (1), folosită în dentistică.
4. cel mai mic corp de literă de tipar.
5. extremitatea inferioară a fusului unei ancore.

fotoforeză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. photophorèse)

1. deplasare a particulelor microscopice sub acțiunea unei iluminări puternice.