Parte de vorbire: s.
Origine: (it. baretta)
1. pălărie roşie purtată de cardinali.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (it. bersagliere)
1. soldat din armata italiană a cărui uniformă include o pălărie garnisită cu pene (similar cu vânătorul de munte din Armata României).
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. bicorne)
2. s. n. pălărie bărbătească cu două colţuri, care se mai poartă şi azi în Occident de către academicieni, diplomaţi, la solemnităţi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bolet, lat. boletus)
1. ciupercă cu spori, comestibilă, din clasa bazidiomicete, cu pălărie groasă, care creşte pe copaci; mânătarcă, hrib.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. /chapeau/ canotier)
1. pălărie tare de paie, cu fundul şi borurile drepte.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. capeline, it. cappellina)
1. coif de fier în evul mediu care acoperea şi ceafa, purtat de pedestraşi.
2. bandaj circular pentru imobilizarea fracturilor, ancorarea aparatelor şi protezelor chirurgicale.
3. pălărie de damă cu boruri foarte largi.